Principiile fertilizarii
Ca toate fiintele vii, plantele au nevoie, pentru a se dezvolta, de energie. Ele utilizeaza ca „alimente de baza" mineralele, pe care radacinile lor le absorb din sol, si apoi, sub actiunea luminii, le transforma in substante organice. Elementele actioneaza intr-un mod specific, si de aceea este bine sa le cunoastem pe fiecare.
Artificiu:
Plantele pe care le cumparati sunt produse in sere, unde parametrii de cultura sunt controlati strict. Profesionistii le cultivi in straturi cvasiinerte si le alimenteaza cu solutii nutritive dozate cu precizie. Conditiile din casa fiind foarte diferite de cele din sera, schimbati cat mai repede ghivecele plantelor cumparate, punandu-le intr-o mranita mai bogata si mai bine adaptata culturii de interior.
Planta este o adevarate uzina chimica, cu principii complexe de functionare.
Radacinile pompeaza sarurile minerale pe care le gasesc dizolvate in sol. Ele nu pot absorbi nici un element sub forma organica si solida.
Aceasta inseamna ca solul trebuie sa contina o anumita cantitate de apa, precum si microorganisme care degradeaza materiile organice, eliberand elemente minerale (deci chimice).
Tesuturile vegetale absorb apoi sarurile minerale prin osmoza si efectueaza schimburi de ioni prin peretele celular.
OUGOELEMENTELE
In afara de cele trei elemente principale - N, P, K - planta consuma magneziu, fier, bor, cupru, molibden etc. Aceste substante, absorbite in cantitati infinitezimale, sunt numite „oligoelemente".
0 cantitate insuficienta sau imposibilitatea plantei de a le folosi produce carente grave.
Cea mai frecventa la plantele de apartament este cloroza, o carenta de fier provocata de prezenta calcarului. De exemplu, pentru a-si rezolva problemele carentiale, anumite plante, ca dioneea, devin carnivore.
Fotosinteza:
Stomatele, situate pe dosul frunzei, absorb mari cantitati de aer, fixand partial bioxidul de carbon (CO) din atmosfera.
In prezenta luminii, clorofila (principalul pigment al plantelor verzi) catalizeaza reactia, intre bioxidul de carbon si apa. In urma acesteia, rezulta oxigen, eliberat de planta in atmosfera, si glucide (zaharuri complexe), in special amidon.
Metabolismul plantei implica transformarea (arderea) glucidelor in cormpusi chimici mai simpli, cu eliberare de energie.
Planta isi asigura astfel partial substantele care ii sustin functiile vitale. Aceasta este fotosinteza sau asimilatia clorofiliana.
Azotul: frunzele si tulpinile
Lichidul pompat de radacini (seva brute sau seva ascendenta) contine N (azot), P (fosfor) si K (potasiu) si, de asemenea, oligoelemente.
Azotul din sol provine, in mare parte,. din descompunerea de catre bacterii a materiei organice, care este transformate in nitrati.
Este forma sub care radacinile asimileazd azot.
Seva it transporta la frunze, unde prin fotosinteza si reactii enzimatice, azotul este transformat in aminoacizi si apoi in proteine.
Azotul intra in compozitia tesuturilor vegetale, stimuland dezvoltarea frunzisului si a tulpinilor erbacee.
Aerul pe care il respiram contine 79% azot, cel mai adesea inutilizabil. Numai plantele din familia leguminoaselor sau fabaceelor (la plantele de interior, Acacia, Cassia, Caesalpinia, Erythrina etc.) pot fixa azot molecular cu ajutorul bacteriilor care traiesc in simbiozd cu radacinile lor.
Fosforul: florile si radacinile
Fosforul (P) este unul din constituentii principali ai ingrasamintelor. Plantele solubizeaza fosforul cu ajutorul acizilor organici din radacinile lor, asimilandu-1 sub forma de acid fosforic sau anhidrida fosforica (P20), compus care stimuleaza dezvoltarea sistemului radicular si asigura echilibrul plantei.
Accelerand evolutia si favorizand fecundarea, fosforul joaca un rol major in stimularea procesului infloririi. El intervine si in functionarea sistemului imunitar, crescand si rezistenta naturala a plantei fata de boli.
Pentru a deveni solubil si deci asimilabil, fosforul reactioneaza, sub actiunea microorganismelor, si cu acizii organici din humus, de unde importanta unui substrat bogat in materii organice.
Potasiul: fructele si rezervele
Potasiul (K) este o substanta fertilizanta de baza. Plantele it asimileaza sub forma de hidroxid de potasiu (KOH).
Formarea fructelor si calitatea lor depind de buna asimilare a hidroxidului de potasiu. Potasiul joaca un rol esential in metabolismul zaharurilor rezultate in urma fotosintezei si in acumularea amidonului in tuberculi, rizomi, seminte si radacini.
El rigidizeaza tesuturile, marind astfel soliditatea tulpinilor.
Hidroxidul de potasiu asigura o buna asimilare a azotului in plante. Solurile prea acide sunt aproape toate lipsite de hidroxid de potasiu.
Utilizati de aceea un ingrasamant bogat in potasiu pentru plantele de interior.

Diferite tipuri de ingrasamant: 


Dispunand de un volum mic de pamant, plantele de interior epuizeaza rapid substantele nutritive ale substratului. Fara o fertilizare regulata si judicioasa, acestea nu
se dezvolta si infloresc greu. In comert exista o larg paleta de ingrasaminte.
Artificiu:
Plantele asimileaza sarurile minerale din ingrasaminte, cu riscul unei concentratii prea mari de minerale in sol. Un capac de flacon de ingrasamant lichid diluat in 5-10 litri de apa garanteaza o fertilizare fara nici un risc.
Termenul „ingrasamant” desemneaza produsele fertilizante care stimuleaza cresterea plantelor.
In ultima perioada, termenul are o conotatie peiorativa, implicand o stimulare artificiala a functiilor vitale si chiar dopaj.
De aceea, este bine sa ne referim la „hrana" sau „aliment" pentru a inlatura ambiguitatile.
In fond, totul depinde de felul si de cantitatea in care se administreaza ingrasamintele. In culturile industriale, se poate spune ca plantele sunt „puse la ingrasat": rapiditatea cu care dau fructe si aspectul vegetalelor in momentul vanzarii sunt deosebite.
Cultura plantelor in apartament presupune insa o alimentatie normala.
.Ingrasaminte lichide:
Aceasta este prezentarea cel mai frecvent propusa pentru plantele de interior. Substantele nutritive sunt dizolvate omogen, dar au o concentratie prea mare pentru folosirea directa a produsului, care trebuie deci diluat.
Ingrasamintele lichide se impart in doua categorii: organice si minerale. Ingrasamintele organice sunt obtinute din materii naturale (sfecla rosie, posirca, excremente, guano etc.). Ele au avantajul ca actioneaza lent si nu exista riscul de a arde radacinile.
Sunt produse bine echilibrate, a caror actiune este lenta si continua. Inconvenientele lor sunt mirosul puternic si faptul ca pateaza tesuturile si obiectele.
Ingrasamintele minerale sunt cele numite de obicei „chimice". Fabricate
sintetic, sunt dozate cu mare precizie. Imediat asimilate de plante, actioneaza rapid, rezultatele fiind vizibile in cateva zile. Sunt produse inodore, incolore si care nu pateaza, dar pot cristaliza sub forma de saruri minerale pe frunze sau pe sol (in caz de supradoza). Ingrasamintele minerale nu contin hormoni si auxine, agenti esentiali pentru o fertilizare echilibrate. Incorecta folosire a acestor produse poate provoca arsuri. De
curand au aparut pe piata lichide cu utilizare imediata
prezentate in aplicatoare automate. Dupa deschidere, produsul difuzeaza picatura cu picatura, asigurand o fertilizare eficiente timp de cateva saptamani.
Ingrasaminte solubile:
Ingrasamintele solubile sunt pulberi precis dozate.
Prin dizolvarea in apa se obtine o solutie fertilizanta utilizate ca ingrasamant lichid. Se comercializeaza numai substanta active. Concentratia este mare, produsul fiind greu de pastrat (se intareste).
Unele se vand impreuna cu pulverizatoare care pot fi atasate la teava unei stropitori. Acest sistem este util intr-o sera sau intr-o veranda cu numeroase plante.
Majoritatea ingrasamintelor solubile au o actiune foliare. Pentru dozarea cu precizie a cantitatii, unele produse se vand in saculete pentru un litru.
Ingrasaminte-baton:
In aceste produse, materia fertilizanta (minerale) este integrate intr-un suport solid: casete, cuie, conuri si bastonase, care se .infig in sol, la marginea
Produsul se dizolva o data cu udarea plantei, actionand aproximativ doua luni. Li se poate reprosa lipsa de constanta a calitatii.
Unele sunt prea friabile si se rup in momentul infigerii in sol. Ingrasamantul nu este foarte bine repartizat, mai ales in ghivecele mici, in care nu se foloseste decat un singur baton.
Folositi batoanele pentru plantele cultivate in bacuri marl sau pentru cele care au fost recent schimbate din ghiveci, pentru a evita ca produsul sa intre in contact direct cu radacinile.
Ingrasaminte granulate:
Acest tip de prezentare este foarte utilizat in gradina, dar pentru plantele de casa se prefera noua generatie de „bile" sau de „perle", cu difuzare lenta si progresiva. Ingrasamantul este introdus intr-o capsula poroasa, difuzand prin membrana acesteia, in functie de umiditatea substratului. Este suficienta o singura aplicare pe an, la suprafata ghiveciului. Este, fara indoiala, un produs de viitor, din cauza simplitatit modului de folosire. Singurul lui defect este imposibilitatea de a sti cand s-a epuizat continutul granulelor, pentru ca produsul isi pastreaza in permanenta aspectul.
Ingrasaminte foliare:
Ingrasaminte lichide sau solubile, cu putere penetranta, pot fi aplicate pe frunze prin pulverizare. Materia fertilizanta este absorbita de stomatele frunzei si este transformate rapid prin fotosinteza. Acest tip de ingrasamant este folosit pentru si orhidee plante cu radacini carnoase si fragile.

Speialitati de ingrasamant:

Fara a fi tot atat de variata ca oferta destinata gradinii, gama de ingrasaminte pentru plantele de interiors-a imbogatit constant. Folositi produse specifice grupelor de plante cu exigence particulare. Aveti incredere in specialisti.
Artificiu:
Ingrasamintele pentru gradina pot fi utilizate si pentru plantele din casa. Puteti, de exemplu, sa folositi un ingrasamint tip „rododendron" sau „hostensia" pentru toate plantele arbustive si un ingrasamant „geranium" pentru cele cu flori.
Fiecare planta ar trebui sa beneficieze de un program de fertilizare specific,in functie de particularitatileei metabolice si de modul eide viata.Studii aprofundate aufost dedicate cu pre�ponderenta speciilorcultivate, horticultorii cunoscand perfect „dieta" vegetalelor pe care le produc.In consecinta, ei compun un meniu „'‘a la carte" pentru acestea, si programul special computerizat completeaza cu substante nutritive. De aceea majoritatea plantelor de interior sunt comercializate intr-un substrat de turba aproape pura.
Acest material fiind inert, dar retinand bine apa si sarurile rezultatele sunt spectaculoase.
Din pacate, in casa, nu puteti controla decat temperatura. Luminozitatea depinde de fenomenele meteo si de anotimpuri, umiditatea de dumneavoastra, la fel ca udarea.
De aceea, schimbati ghivecele noilor plante, folosind un substrat mai echilibrat si mai bogat decat cel originar. Fertilizati planta dupa trei luni.
Sa „intelegem" ingrasamintele:
Practic, toate ingrasamintele din comert pentru plantele din casa sunt produse „complete", continand cele trei elemente principale: azot, fosfor si potasiu (N,P,K,). Formula poate fi completata cu magneziu, care stimuleaza inflorirea, vitamine si oligoelemente, care echilibreaza cresterea.
Compozitia produsului este exprimata prin trei numere, care arata procentajul fiecarui element principal (in ordinea N, P, K) pe care-l contine ingrasamantul.
Ingrasaminte universale :
Sunt, in general, produse echilibrate, cu concentratii egale de elemente nutritive. Ingrasamintele universale pot sa fie comparate cu produsele generice si standard. Pot fi folosite pentru intretinerea plantelor obisnuite. Totusi, este mai bine sa folositi ingrasaminte specifice.
SA VORBIM „BIO"
Un ingrasamant sub forma organica nu poate fi absorbit de plante. Un ingrasamant „natural" va fi, in mod obligatoriu, mineralizat in pamant sub actiunea bacteriilor. Acestea sunt prezente in mranita si in composturile provenind din descompunerea materiilor vegetale si animale (frunze, gazon, resturi de lemne, baligar, scoarte compostate, guano, alge etc.). In schimb, activitatea microbiana este aproape nula in turba, o materie naturala, dar aproape inerta si totalmente absenta in suporturile de tip vermiculit, puzzolane, perlita, vata de piatra etc. In acest tip de substrat, utilizarea ingrasamintelor chimice este indispensabila.
Ingrasaminte generice:
Aceste produse foarte raspandite se impart in doua categorii: ingrasaminte pentru plante verzi si ingrasaminte pentru plante cu flori. Este un mod simplu, dar eficient de a aborda fertilizarea plantelor din casa, fiecare specie putand fi incadrate intr-una din aceste doua categorii.
Pentru a simplifica, ingrasamantul „plante verzi" stimuleaza cresterea si dezvoltarea tulpinilor si frunzelor, iar ingrasamantul „plante cu flori" favorizeaza procesul de inflorire.
Ingrasaminte specializate:
Produse cu o formula adaptata la nevoile unui grup de plante. Fabricantii folosesc denumiri generice. Un ingrasamant „citrice" poate fi folosit la toate plantele care fac fructe (Ardisia, Capsicum) si pentru palmieri.
Un ingrasamant „orhidee" este perfect pentru bromeliacee si pentru majoritatea plantelor acidofile, precum garde- pia sau ferigile.
Ingrasamantul „bonsal" se potriveste tuturor arborilor si altor plante lemnoase. Ingrasamantul „cactee" este pretuit de Jatroha si de Beaucarnea. 

Folosirea corecta a ingrasamantului:

Fertilizarea plantelor din casa trebuie sa inceapa prin observarea atenta a comportamentului lorsi prin respectarea ritmului lor de viata. Este important sa le hraniti corect pentrua le asigura o dezvoltare rezonabila si bine echilibrate. Iata unul dintre secretele longeviatii plantelor.
Artificiu:
O planta bine alimentata in plina crestere poate sa reziste mai bine Ia atacurile parazitilor si maladii. De indata ce incepeti un tratament antiparazitar, dati-i un ingrasamant foarte putin concentrat cam la trei zile dupa pulverizare si sustineti cu regularitate planta printr-o fertilizare adaptata nevoilor ei. Ea se va vindeca mai repede.
PLANTA FLAMANDACand nu este fertilizata, o planta in ghiveci incepe sit creasca mai incet chiar sa se opreasca. Ceea ce trebuie sa va alerteze este decolorarea frunzelor, care capata o tenta galben-pal spre alb. Puteti confunda aceste simptome cu cele ale clorozei (carenta de fier), dar in cazul acesteia, frunza devine galben foarte deschis, iar limbul are tendinta de a se ondula.
In cazul unei carente de azot, se ingalbenesc nervurile, iar limbul isi treaza culoarea verde.
Fertilizarea eficiente presupune exact doza de care planta are nevoie, administrata la momentul potrivit, astfel incat rezultatele sa fie cele mai bune.
In practica insa, aportul de ingrasamant este intotdeauna empiric. Nu cunoastem precis nevoile plantei si nici concentratia elementelor nutritive stocate in sol.
Trebuie sa mai stiti ca o mranita dezechilibrata poate „captura" ingrasamantul, nepermitandu-i plantei sa-l foloseasca. Anumite carente incomodeaza, de asemenea, asimilarea substantelor nutritive.
Aplicati deci reguli simple, rod al observatiei si al experientei.
Fertilizati la momentul potrivit:
Experienta arata ca perioada cea mai buna (sau cel putin cea in care se obtin rezultate vizibile) pentru a fertilizarea tiliza plantele de interior este inceputul lui aprilie Si jumatatea lui apoi in septembrie. Pe plan alimentar, se pare ca un mare numar de plante „sunt in vacanta de yard", cu o crestere incetinita, in timpul zilelor toride. Se constata apoi, in septembrie, un redemaraj, apoi o intrare progresiva in dormitare, in cursul
lunii octombrie, si o oprire totala din vegetatie, din noiembrie pana la jumatatea lui februarie sau inceputul lunii martie. Acest ritm vegetativ este mai mult sau mai putin marcat, in functie de specii, si poate sa fie controlat sau modificat prin tehnici de
cultura (variatia temperaturii, iluminatul artificial, ritmul udarii si al fertilizarii etc.).
In general, se poate spune ca fertilizarea trebuie sa fie mai intensa la inceputul perioadei de crestere, apoi cunoaste o usoara incetinire in iunie, pentru a reincepe in septembrie si a se micsora in octombrie. Cu exceptia plantelor aflate in plina inflorire, iarna nu se fac fertilizari.
Frecventa fertilizairilor:
Depinde de tipul de ingrasamant utializat. „Perlele" cu difuzie lenta sunt aplicate o data pe an. Batoanele sunt active 8-10 saptamani. Ingrasamintele foliare au eficacitate imediata, dar de scurta durata. Ele vor fi aplicate, in medie, o data pe saptamana. Pentru ingrasamintele lichide, se aplica o doza de ingrasamat dupa fiecare a treia udare, in toiul perioadei de crestere (aprilie-iulie), ceea ce echivaleaza, in functie de temperatura ambianta, cu o fertilizare saptamanala sau bilunara. In martie si in septembrie, o singura fertilizare e suficienta. La plantele active iarna, fertilizati la 15 zile.
Aceste indicatii sunt valabile in cazul utilizarii clasice a ingrasamintelor, dozajul fiind facut in functie de concentratia inscrisa pe ambalaj.
Cateva sfaturi:
In functie de tipul de ingrasamant pe care il folositi, sunt necesare cateva precautii:
·Aplicarea ingrasamantului lichid se face intotdeauna pe un substrat umed, pentru ca radacinile sa nu absoarba brusc un exces de saruri minerale. Experienta a demonstrat ca cea mai buna dilutie este de un dop de ingrasamant lichid la 5 l de apa. Folositi solutia la fiecare udare daca acestea se fac la 3 zile si la fiecare a doua udare cand este foarte cald. Folosind aceasta tehnica, plantele vor fi fertilizate treptat, fara riscul de arsura si vor avea o crestere mai ordonata. In bacurile cu rezerva de apa, puneti ingrasamantul direct in rezerva, dar diluat de doua ori fata de concentratia indicata, pentru a evita supradozajul.
·Ingrasamintele granulate sunt repartizate uniform la suprafata mranitei, considerand doza recomandata de fabricant ca fiind maxima. Ele pot fi usor ingropate printr-un grifaj cu o furculita sau cu o grebla mica.
·Ingrasamintele-baton sunt intotdeauna plantate vertical, de jur imprejurul ghiveciului si nu in mijlocul bulgarelui de pamant pentru a evita contactul direct al produsului cu radacinile. Ingropati-le in pamant la cca 3 cm adancime si la distanta de 10-15 cm unul de altul.
Ingrasamintele foliare sunt aplicare prin pulverizari foarte fine, sub frunze, pentru a patrunde prin pori. Produsul nu trebuie sä curga pe frunze. Plantele cu frunze
EXCESUL DE„, INGRASAMANT”
Multe erori pot duce Ia o asimilare excesiva de ingrasamant de catre planta: nerespectarea concentratiei lichid (supradozare), aporturi prea frecvente de ingrasaminte, fertilizarea unei plante insetate, un produs neadaptat etc. Trebuie, de asemenea, sa tineti seama de capacitatea de retentie a componentilor substratului. In general, cu cat mranita este mai paroase sau foarte fine nu vor fi fertilizate prin pulverizare, pentru a evita riscul
aparitiei petelor.
Udati planta foarte abundent pentru a dilua ingrasamantul.

Flori si plante exotice