Ca toate fiintele vii, plantele sunt amenintate si ele de daunatori si de boli.In casa, un atac parazitar trebuie sa fie oprit foarte repede, pentru ca plantele cultivate in ghivece au o rezistente mai mica' decat cele cultivate direct in pamant,in aer liber.
Artificiu:
Daca apar pete, decolorari, opriri ale cresterii sau insecte pe tulpini sau pe frunze, puneti planta in carantina intr-o incapere bine luminata si putin incalzita. Veti evita astfel contaminarea si o veti putea supraveghea mai bine. Cultivate in ghiveci, intr-un univers artificial, nu intotdeauna bine adaptat nevoilor lor, supuse unei alternante a anotimpurilor diferite de cea din tinuturile lor de origine, plantele din casa sunt fragile.
In conditii de cultura defavorabile
(iluminare insuficienta, umiditate prea mica, expunere la curenti de aer, udari excesive, un substrat epuizat sau neadaptat), plantele nu mai dispun de energia necesara pentru a rezista la atacurile parazitilor. Dusmanii culturilor dumneavoastra gasesc in casa conditii foarte favorabile de dezvoltare.
Feriti de frigul iernii, sunt activi tot
anul. Ei profita de umiditatea stagnanta (in ghivece sau pe plante) pentru a prolifera, fara a mai pune la socoteala faptul ca pradatorii. sau parazitii lor naturali sunt absenti din interioarele noastre.
0 rezistentei natural? Ca toate fiintele vii, plantele dispun si ele de un sistem de aparare natural impotriva agresiunilor exterioare. Desi mecanismele si modul de functionare a acestuia sunt inca insuficient cunoscute, s-a observat ca o maladie nu se transmite la toate plantele, cele mai viguroase, cultivate in conditii optime, dispunand de mijloace interne pentru a face fata agresiunii.
Este aproape sigur ea acest „sistem imunitar" este de natura chimica, planta sintetizand substante care indeparteaza sau distrug parazitii. De exemplu, seva laptoasa toxica (latexul) a euforbiaceelor indeparteaza erbivorele.
In schimb, anumite specii de cosenile si de paduchi-de-frunze sunt imuni si paranteaza planta.
PLANTELE CARE NU SE IMBOLNAVESC
Anumite plante de interior sunt rezistente Ia atacul daunatorilor si Ia boli. lata-le pe cele ce nu sunt tratate aproape niciodata: Adenium, Alpinia, Amorphophallus, Ardisia, Aspidistra, Caladium, Clusia, Colletia, Cyanotis, Cyperus, Exacum, Fittonia, Glechoma, Haemanthus, Hymenocallis, Jatropha, Microlepia, Neoregelia, Nidularium, Ophiopogon, Oplismenus, Pachyphytum, Pellaea, Pellionia, Pinguicula, Plectranthus, Puya, Rehmannia, Sansevieria, Scirpus, Siderasis, Sonerila, Stenocarpus, Veltheimia etc.
A preveni si a vindeca:
Pentru ca am pomenit de echilibru in natura, nu vom incerca exterminam pe „cei rai", ci sa le limitam actiunea pentru ca ea sa fie, pana la urma, „suportabila" pentru plante.
Pentru a da un exemplu din viata cotidiana, cateva intepaturi de tantar nu ne afecteaza, dar atacul concertat al acestor insecte este periculos. Important este pragul de tolerante. Si la plante se intampla acelasi lucru. Cateva frunze devorate de omizi nu afecteaza decat aspectul estetic. In schimb, un atac generalizat al paianjenilor-rosii poate distruge toate frunzele in doar cateva zile, provocand moartea rapida a plantei.
Simtul dumneavoastra de observatie si rapiditatea interventiei sunt foarte importante.
Nu toate afectiunile sunt la fel de evidente ca atacurile paduchilor-de-plante. Inamicul este adeseori insidios, iar perioada de incubatie a bolii este de multe ori destul de lunga.
Orice modificare a aspectului si acomportamentului plantei trebuie sa va alerteze si sa indemne sa treceti la actiune, incepand cu ameliorarea conditiilor de cultura.
Scopul dumneavoastra trebuie sa fie acela de a mari rezistenta plantei, de a o debarasa de daunatori sau de vectorii bolii, de a evita noi atacuri si actiunea altor daunatori, favorizata de debilitatea temporara a plantei. Nu trebuie sa incercati eradicate parazitilor, acest „razboi total" fiind dinainte pierdut si, fara nici o indoiala, dezastruos pentru mediul inconjurator.
Daunatori si boli:
Plantele sunt amenintate de mai multe categorii de inamici. Sunt desemnate ca „devastatori" speciile care prolifereaza pe plante si se hranesc direct cu ele: insecte, acarieni, limacsi, rozatori. „Bolile" sunt reactiile plantei, manifestate prin pete, necroze, decolorari, la atacurile ciupercilor, bacteriilor sau virusilor.
In primul caz, actionati direct eliminand manual organele unde se concentreaza daunatorii. Tratamentul ulterior va avea ca scop protejarea plantei impotriva unui nou atac. In ceea ce priveste bolile, ingrijirile constau, in esenta, in a impiedica extinderea maladiei si a limita deteriorarea plantei. Nici un organ patat, deformat, necrozat, decolorat nu isi va mai recapata aspectul initial. Este deci necesar ca partile bolnave sa fie taiate sau chiar sa aruncati planta, in cazul unui atac prea puternic.

Inamici si daunatori:

Sunt calificati ca „inamiciai plantelor" sau „daunatori", insectele, acarienii, gasteropodele, pasarile, rozatoarele care se hranesccu plantele cultivate.In casa, numarul lor este limitat, dar atacurile lor, adeseori foarte rapide ci violente, ii fac de temut. invatati identificati pentru a-i combate eficient si a-i impiedica sa prolifereze.
Artificiu:
Lunar, faceti frunzelor dus. Preveniti astfel atacul daunatorilor si eliminati si praful. Folositi un jet fin si destul de puternic pentru a desprinde pontele si larvele. Insistati asupra partii inferioare a frunzelor. Faceti apoi un tratament preventiv.
Acarienii„Opt-picioarele", adica paianjenii-rosii sau galbeni, nu trebuie sa fie confundate cu insectele (sase picioare) si trebuie sa fie tratate cu produse specifice (acaricide).Masurand mai putin de 1 mm lungime, acarienii sunt greu de observat individual. Pot fi reperati totusi dupa panzele foarte fine pe care le tes intre frunze. Acesti daunatori devoreaza epiderma frunzelor. Planta reactioneaza prin decolorari, limbulcapata o nuanta gri-argintie, cu aspectplumburiu. Se pot, de asemenea, observa pete minuscule, ca niste intepaturi, pe fata inferioara a frunzelor. Bobocii florali se innegresc si cad inainte de a se deschide. Acarienii prolifereaza pe timp calduros si uscat. Atacurile lor sunt adeseori violente si pot provoca moartea rapida a plantei.
·Plante sensibile: Aeonium, Anigozanthos, Asparagus, bananieri (Ensete si Musa), Brugmansia (datura), Brunfelsia, cactee, Callisia, Citrus (citrice), Codiaeum(croton),Cordyline, Crossandra, Cupressus macrocarpa, Cyperus, Dichorisandra, Dieffenbachia, x Fatshedera, Fatsia, Ficus, Fortunella (kumquat), Fuchsia, Grevillea, Gynura, Hedera (iedera), Heliconia, Hibbertia, Hibiscus, Hippeastrum
(amarilis) bulbi atacati de acarieni, Hoff mannia, Impatiens, Ipomoea (batate), Jacaranda, Medinilla, orhidee, palmieri, Passiflora, Peperomia obtusifolia, Persea (avocatier), Pilea, Rhoicissus, Saintpaulia, Tecoma, Thunbergia, Tradescantia, Zantedeschia.
·Combatere: intretinerea unei umiditati mari in mediul ambiant este cel mai bun mijloc de prevenire. Pulverizati frecvent frunzele. Acaricidele specifice (aflate in atomizoare), pe baza de Dicofol, sunt singurele produse eficiente pentru a limita atacul.
·Sfatul nostru: inveliti complet planta atacata intr-o folie de plastic pentru a o izola si aprovoca o crestere puternica a higrometriei, care va distruge acarienii. Daca e vorba de plante mici, puteti sa le scufundati cu totul intr-o solutie acaricida diluata la 50%.
Aleurodele
Numite si „muste-albe", aleurodele sunt paduchi cu aripi de 3 mm lungime, care prolifereaza pe fata inferioara a frunzelor, carora le sug seva. Dejectiile lor lipicioase (mielatul) favorizeaza aparitia fumaginei (un fel de carbune).
·Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi si plantele cu flori, in special: azaleea, calceolaria, cineraria, Crosandra, Erythrina, Fuchsia, Hibiscus, poinsetia, Pelargonium, primula.
·Combatere: tratament preventiv cu insecticide prin pulverizari lunare sau punerea de batoane in ghiveci. In cazul atacului, niste placi galben-viu, unse cu clei, constituie capcane atractive si eficiente.
Insecticidele disponibile in magazinele cu articole de gradinarit au o eficiente redusa din cauza proliferarii rapide a acestor daunatori.
·Sfatul nostru: aleurodele sunt insecte tropicale care, pentru a se dezvolta, au nevoie de caldura.
Reduceti temperatura din incapere, aerisiti bine si cresteti puterea de aparare naturala a plantelor atacate printr-un aport de ingrasamant diluat.
Gargaritele:
Insecte coleoptere, care pot atinge lungimea de 2 cm; devoreaza marginile frunzelor si bobocii florali. Deteriorarile au loc adeseori noaptea, ceea ce face observarea „inamicilor" destul de dificila.
Larvele, care seamana cu niste viermisori alburii sau crem, se dezvolta in ghiveci si rontaie radacinile, slabind plantele. Atacurile sunt, in general, slabe si relativ localizate.
·Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi, indeosebi azaleea si begonia.
Combatere: pulverizati cu insecticid de contact pe frunza, dupa aparitia primelor semne. Pentru o buna eficiente, repetati tratamentul de 4 ori, la interval de o saptamana.
·Sfatul nostru: pentru schimbarea ghivecelor, folositi substraturile din comert. Ele sunt, garantat, neafectate de paraziti.
Omizile: Omizile sunt larvele fluturilor. Cel mai adesea verzi, brune sau galbene, ele se hranesc cu partile carnoase ale frunzelor, crutand nervurile. Dotate cu un apetit feroce, omizile pot desfrunzi o planta in cateva zile.
·Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi si lucioase.
·Combatere: eliminati manual omizile de pe plantele dumneavoastra. Sunt, de asemenea, foarte eficiente tratamentele preventive cu insecticide.
·Sfatul nostru: atacurile omizilor survin, pe plantele din casa, indeosebi in timpul unui sejur estival in gradina sau la plantele nou achizitionate.
O observare regulata permite evitarea atacurilor puternice.
Cicadele:
„Minigreieri" lungi de 1-3 cm, frumos colorati in verdebrun, galben si rosu, localizati pe partea inferioara a frunzelor carora le sug seva. Insectele sunt usor de reperat pentru ca sar atunci cand atingeti frunzele. Planta reactioneaza la atacul cicadelor prin pete albe care se formeaza pe locurile muscate.
·Plante sensibile: toate speciile cu frunze moi si indeosebi azaleele.
·Combatere: taiati frunzele roase, faceti-i dus plantei.
·Sfatul nostru: atacul cicadelor este rareori grav, fiind inutil sa tratati planta.
Aselii-de-ziduri:
Aseli-de-ziduri sunt artropode, familie care grupeaza nevertebrate cu schelet extern si elemente articulate, ca insectele-arahnide, miriapodecrustacee.Aselii-de-ziduri fac parte din aceasta ultima categorie. Inruditi cu langustele si cu crevetii, ei traiesc pe pamant, preferand locurile umede si ascunzandu-se adeseori sub ghivece sau in zonele intunecate ale serei ori ale verandei. Gri, plati, cu numeroase picioare, aselii-de-ziduri (sau izopode) au o activitate nocturna, rozand radacinile plantelor.In general, pagubele pe care le produc sunt limitate, caci miscarile lor sunt usor observabile, iar eliminarea lor manuala nu pune nici un fel de probleme.
·Plante sensibile: toate speciile cu radacini fine si carora le plac locurileumede atmosfera inchisa.
·Combatere: inutil sa tratati plantele. Insecticidele au o eficienta foarte scazuta, aselii-de-ziduri facand parte dintr-o alta categorie de artropode. Se constata totusi o oarecare actiune a piretrinelor. Eliminarea cu ajutorul unei curse este o metoda foarte simpla. Scobiti un cartof si aselii-de-ziduri se vor aglutina in interior.
·Sfatul nostru: faceti cu regularitate curatenie in sera si in veranda pentru a debarasa soiul de resturi organice (frunze, particule de mranita) care atrag aselii de ziduri. Ridicati cu regularitate ghivecele si curatati-le partea inferioara, care nu trebuie sa fie manjita cu pamant.
:Cosenilele
Insecte primitive destul de apropiate de paduchii-de-frunze (sunt homoptere) sau de numeroase alte specii cu aspect diferit. Cosenilele sunt o adevarate plaga pentru plantele din casa, intrucat este destul de greu sa le combateti eficient si pentru ca se inmultesc foarte rapid — numarand mai multe generatii pe an. Se disting: cosenilele-cu-scut, cosenilele-fainoase si cosenilele-radacinilor.
Cosenilele-cu-scut: au o carapace ceroase protectoare, sub care insecta este bine adapostita. Ele pot sa fie impartite in trei grupe.
Diaspinele sau „puricii-colanti" ori „puricii-cu-lipici" se aglutineaza in colonii imobile pe tulpini si pe dosul frunzelor. Ele sunt protejate de un scut ceros independent de corpul lor, care seamana intrucatva cu o cochilie de scoica in miniature (3 mm). Lecaninele sunt in mod deosebit virulente pentru plantele de interior si de sera.
Lungi de 2-6 mm, ele nu dispun de un veritabil scut, dar sunt acoperite cu o „piele" ceroase, groasa si dura care joaca acelasi rol. Forma lor este mai curand rotunjita.
Cosenila australiana este foarte avide de citrice (citrus) si de mimose (Acacia). Este o cosenile uriasa, lunga de 1 cm, cu scut rosu-brun, adeseori canelat, care se inmulteste foarte rapid. Cosenilele inceapa tesuturile plantei si sug seva cu ajutorul rostrului (un fel de cioc) lor.
Cosenilele-fainoase:sau falsele gargarite se pot deplasa, cosenilele-cu-scut fiind imobile.
Acoperite de un fel de faina albu
rie, ele au 3-7 mm lungime si
seamana cu niste aseli-de-ziduri in miniature.
Nu sunt foarte virulente in casa, pentru ca dezvoltarea lor optima cere o temperatura de 22°C.
Cosenilele-radacinilor: sunt mult mai mici, dar seamana cu cele fainoase, prin invelisul lor paros, alburiu si lanos. Sunt deosebit de periculoase pentru plantele grase si pentru cactee, carora le provoaca incretirea tesuturilor si moartea.
Cosenilele secreta un mielat colant foarte dulce si concentrat, care poate provoca arsuri ale epidermis si pe care se va dezvolta fumagina. Din cauza proliferarii lor, aceste insecte provoaca caderea frunzelor, formarea de crapaturi pe tulpini, moartea ramurilor, diminuarea cresterii, aspect general deplorabil, stoparea vegetatiei si moarte.
·Plante sensibile: marea majoritate a vegetalelor de interior. Totusi, unele plante sunt mai sensibile la atacul cosenilelor: citricele, Asparagus, Anthurium, bananierul, bromeliacele, cacteele, cicadaceele, Ficus, ferigile, Monstera, palmierii, plantele grase (suculente), Philodendron, orhideele etc.
·Combatere: desprindeti manual cosenilele, pentru ca scutul lor protector le apara de insecticide. Frecati partile invadate cu un tampon de vata imbibat intr-o solutie de alcool de 60° (o treime alcool si cloud treimi apa). Dupa o jumatate de ora, este mai usor sa desprindeti cosenilele cu o periuta sau cu un burete. Odata efectuata aceasta curatire, aplicati un insecticid pe baza de pitethrinoide de sinteza (indeosebi Cipermethrina si Deltamethrina). Produsele pe baza de Imidacloprida, care se gasesc de asemenea sub forma de aerosoli, dau rezultate bune. Pe plantele din casa trebuie, in schimb, sa evitati carea oricarui produs anticosenilic clasic pe baza de ulei de parafina. Nu numai ca produsul poate provoca deteriorari ale mobilierului, dar este si prost suportat de o mare parte a plantelor de interior.
Impotriva cosenilelor-de-radacini, trebuie sa incepeti lupta printr-o schimbare a ghiveciului plantei insotita de spalarea radacinilor intr-un vas mare de apa si inlocuirea substratului; apoi, udati din 10 in 10 zile, timp de trei luni, cu o solutie continand un insecticid diluat la jumatate fata de concentratia indicata. Unele gargarite (Novius, Chilochorus, Cryptobaemus) se hranesc cu cosenile, la fel si niste microhimenoptere, propuse cateodata in cadrul unor programe de lupta biologica (de exemplu Panonychus pentru cosenila neagra de maslin, Prospatella, pentru paduchele San-Jose), dar aceste solutii apreciate de profesionisti nu pot fi aplicate pentru plantele din casa.
·Sfatul nostru: efectuati o taiere severa a plantelor atacate, eliminand parole acoperite de cosenile. Tratatile apoi pentru a evita o noua infestare si stimulati cresterea plantei prin aporturi regulate de ingrasamant diluat.
Miriapodele:
Aceste artropode sunt atat de numeroase si diversificate, incat formeaza clasa zoologica a miriapodelor, care se gasesc serpi orbi (lulus), scolopendrele, geofilele, simfilele etc. Corpul lor serpentiform este format din inele si picioruse. Cand se odihnesc, miriapodele au tendinta de a se rasuci in spirala.
In timpul schimbarii ghivecelor, descoperim destul de des unul sau mai multe miriapode care rontaie radacinile.
Cand invazia este limitata la cativa indivizi, ceea ce se intampla cel mai des, atacul nu este grav. In schimb, daca mai mult de cinci miriapodele se afla in acelasi ghiveci, planta incepe sa se vestejeasca.
·Plante sensibile: in special culturile tinere (butasi, rasaduri) si toate speciile cu radacinile fine si moi.
·Combatere: este suficient sa schimbati ghiveciul plantei care prezinta simptome alarmante si sa eliminati manual miriapodele din mranita.
·Sfatul nostru: este de dorit schimbati in totalitate pamantul, pentru ca e posibil sa contina ponte.
Sfredelitorii:
Omizile unor microlepidoptere care se dezvolta in interiorul limbului frunzelor, sapand galerii ce devin vizibile prin transparenta.
De dimensiuni si de forme foarte variate, „sfredelitorii" sunt mai mult spectaculosi decat cu adevarat periculosi. Ei dau totusi un aspect destul de inestetic plantei.
In cazul unui atac puternic, .se poate observa o incetinire a cresterii, consecinta a distrugerii clorofilei si reducerii activitatii de fotosinteza.
·Plante sensibile: in general frunzele destul de groase si coriaceele fara latex: aralia, x Fatshedera, iedera, Senecio macroglossus, dar si crizantemele, cinerariile, muscatele.
·Combatere: taiati frunzele atinse, imediat dupa aparitia primelor simptome.
Nu este nevoie de un tratament specific deoarece rareori atacurile sunt masive.
·Sfatul nostru: este suficient un tratament preventiv, total, o data pe luna, pentru o evita orice atac al sfredelitorilor.
Nematodele:
Cunoscute si sub denumirea de „tipari", acesti viermi microscopici se hranesc cu
radacini, provocand parea, ofilirea infestare cresterii
partii aeriene a plantei mai ales in serele de productie. Ele sunt mult mai rare in casa, daca nu ati utilizat pentru substrat pamant de gradina
·Plante sensibile: asparagus, begonia, cacteele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Fatsia, Ficus, crinul, Philodendrom.
·Combatere: tratamentele eficiente sunt incompatibile cu plantele din casa.
Totusi, tinerea ghiveciului in apa la 50°C, timp de o ora, da rezultate
bune, dar numai ficusii si filodendronii suporta acest lucru.
·Sfatul nostru: utilizarea mranitei din comert, din care absenta germenilor patogeni este in mod normal garantata, evitA orice risc de infestare cu nematode.
Paduchii-de-frunze (afidele):
Acestia sunt, farandoialà, daunatorii cei mai cunoscuti si cel mai usor de observat.
Mici insecte homoptere, se aglomereaza in colonii la extremitatea tinerelor mladite. Pot fi observati si pe fata inferioara a frunzelor. Inarmai cu rostruri ascutite, ei inceapa frunza si-i sug cu aviditate seva. Paduchii- de-frunze sunt cenusii, verzi sau negri.
Exista sute de specii -unele specifice anumitor, plante, altele pregnant polifage. Intr-o colonie, majoritatea paduchilor-de-frunze sunt apteri (fara aripi) si doar cativa au aripi, acestia creand viitoarele colonii. Femelele se pot reproduce de-a lungul unei anumite perioade fara sa aiba nevoie de prezenta masculilor (partenogeneza). Proliferarea este foarte rapida - sapte pana la zece generatii pe an.
Din cauza numarului lor foarte mare si a intepaturilor repetate, afidele provoaca deformari ale organelor atacate.
Plantele sunt vlaguite si isi incetinesc cresterea. Inflorirea este sensibil redusa. Exista si paduchi-de-frunze care ataca bulbii si radacinile, provocand putrezirea plantei. Paduchii-de-frunze sunt, de asemenea, vectori ai unor boli virale si mielatul lor colant, care provoaca, printre altele, arsuri ale frunzelor, este un mediu favorabil proliferarii fumaginei.
·Plante sensibile: practic, toate plantele din casa pot fi atacate de afide.
Abutilon si crizantemele sunt cele mai amenintate. Speciile cu frunze foarte groase sau dure, ca bromeliaceele, si plantele cu latex (ficusii si euforbiaceele) nu sunt, in general, atacate de afide.
·Combatere: taiati lastarii acoperiti de sirurile de paduchi-de-frunze. Puteti, de asemenea, evita proliferarea pulverizand usor, in picaturi fine, apa, dar cu presiune mare, ca sa dezlipiti micile insecte si sa le inecati.
Insecticidele naturale, extrase din vegetale (rotenona, piretru), nu sunt toxice pentru oameni si animale domestice (cu exceptia pestilor). Ele dau excelente rezultate daca sunt utilizate impotriva paduchilor-de-frunze, distrugandu-le sistemul nervos.
Gargaritele sunt pradatorii naturali ai paduchilor-de-frunze, devorand pana la o suta pe zi!
Daca vi se pare dificil sa „angajai" o lupta biologica in casa, ea este, in schimb, intru totul posibila in sera sau chiar in veranda.
·Sfatul nostru: o pulverizare lunara cu un insecticid sau punerea in ghiveci de batoane insecticide protejeaza plantele.
Tripsii:
Insecte minuscule ce nu depasesc 1 mm lungime, se dezvolta la adapost pentru ca sunt friguroase. Ele se simt perfect intre 20-28°C si sunt inactive sub 10°C.
Cu toate ca au doua perechi de aripi inzestrate cu lungi peri fini, tripsii nu sunt prea activi. Larvele lor sunt lipsite de aripi (aptere), de aceeasi lungime cu adultii, dar mai deschise la culoare.
Ele sfasie cu mandibulele epiderma frunzelor si se hranesc cu lichidul din celule, provocand reactii puternice ale plantei care se decoloreaza si se usuca. Un atac al tripsilor poate fi confundat cu o invazie a acarienilor, dar acestia nu formeaza panza, ca paianjenii. Pe florile atacate de tripsi apar pete albe si deformari. Planta creste prost si este vlaguita.
·Plante sensibile: amarilis, Anthurium, azaleele, Begonia, Bomarea, Callissia, campanulele, crizantemele, cinerariile, Cyclamen, Dienffenbachia, Encomis, Ficus, Fuchsia, Monstera, orhideele, palmierii. Tripsul de gladiola ataca si tuberculii de Sinningia (gloxinia).
·Combatere: tratati planta cu un insecticid antiafide de plante, imediat dupa aparitia primelor simptome.
Repetati tratamentul de patru ori la un interval de 8 zile. Taiati frunzele atacate.
·Sfatul nostru: se pare ca naftalina goneste tripsii.
Puneti cateva granule in apropierea plantelor mai sensibile. Ramele (viermii-de-pamânt)
Rama nu actioneaza direct asupra plantelor de interior, dar prezenta ei in ghiveci provoaca o bulversare a radacinilor, rau suportata de planta. Nu confundati rama cu alti viermi (larvele de fluturi de noapte sau de gargarite) care se hranesc cu radacini. 
·Plante sensibile: toate.
·Combatere: eliminati rama daca apare la suprafata sau daca-i observati prezenta cu schimbarii ghiveciului. O planta care pare ca se simte rau dintr-o data, fara motiv aparent, poate sa fie deranjata de o rama. Nu ezitati sa o scoateti din ghiveci pentru a verified.
·Sfatul nostru: nu folositi pamant de gradina in substratul plantelor de interior.

Bolile plantelor de interior:

Mult mai insidioase decat daunatorii, care pot fi localizati, maladiile sunt transmise de ciuperci microscopice (maladii criptogamice), bacterii (bacterioze) sau virusi (viroze). Ele apar intotdeauna pe plante slabite si se rnanifesta prin prezenta de pete, de decolorari sau de deformari care se extind rapid la nivelul intregii plante.
Artificiu:
Evitati umiditatea stagnanta, arising cu regularitate sau printr-o buna ventilatie in apropierea culturilor. Dupa pulverizarea frunzelor, picaturile de apa trebuie si se evapore in 30 de minute.
Udati in functie de temperatura ambianta, fara a ezita sa tineti plantele fara apa, la sub 15°C.
Putregaiul:
Provocat de o ciuperca de temut - Botrytis sp. - prezinta aspecte foarte variate, in functie de plantele pe care le invadeaza: ciuperca si putregaiul cenusiu, boala valului sau formeaza mici pete - „picouri" - pe frunze sau pe flori.
·Plante sensibile: amarilis, afelandra, Begonia, calceolaria, crizantema, cineraria, Cyclamen, Ficus, ferigile, Freesia, Gerbera, gloxinia, Hibiscus, crinul, Pelargonium, Phalaenopsis, primula.
·Combatere: trebuie o atmosfera inchisa.
Nu pulverizati florile, reduceti temperatura din incapere. Fungicidele propuse incepatorului sunt putin efciente, mai ales in casa.
·Sfatul nostru: atentie, cateva alte maladii criptogamice, indeosebi ciupirea frunzelor (Coryneum beijerinckiz) si antracnoza, pot provoca simptome similare, dar tratamentele sunt diferite.
Putrezirea rasadurilor:
Cel mai adesea provocata de o ciuperca din genul Pythium, aceasta maladie distructiva este cauzata si de Botrytis, Phoma, Sclerotinia si Fusarium. Este un putregai alb, umed, ce apare la nivelul semintei (in acest caz, nu exista incoltire) sau pe coletul plantei tinere, care se innegreste si capata o consistenta grasa. Butasii sunt atacati in acelasi fel. Putrezirea rasadurilor se produce in substraturi prea compacte si in prezenta unei umiditati ridicate, in special la ternperaturi de 15 si 18°C.
·Plante sensibile: toate, dar mai ales speciile carnoase sau pline de apar.
·Combatere: atacul nu poate fi oprit. Asigurati conditii optime de cultura pentru a evita dezvoltarea ciupercii.
·Sfatul nostru: utilizati o minisera ce poate fi incalzita pentru rasadurile si butasii delicati si, mai ales, un substrat compus din materii inerte (vermiculit, perlit, nisip de rau, turba aurie).
Fumagina:
Numita si „carbune", din cauza aspectului ei de funingine neagra, aceasta afectiune foarte frecventa este provocata de mai multe ciuperci: Cladosporium, Torula, Triposporium, care se dezvolta pe mielatul insectelor sugatoare (paduchi, tripsi, cosenile). Funinginea afecteaza aspectul estetic al plantei si ingreuneazafotosinteza, acoperind limbul cu o pudra neagra care formeaza rapid o crusta.
·Plante sensibile: toate, mai ales azaleele, citricele, camelia, palmierii.
·Combatere: curatarea frunzelor sau un dus cu jet puternic sunt singurele metode eficiente. Este inutil sa folositi un fungicid, dar combateti insectele prezente in mod obligatoriu pe planta acoperita cu funingine.
·Sfatul nostru: puneti 50% alcool de 60° in apa de spalat, pentru a actiona si impotriva insectelor.
Berea da de asemenea rezultate bune, conferind totodata un luciu plantei.
Ofilirea criptogamica:
Boala provocata de atacul ciupercilor din genurile Cladosporium, Fusarim si Verticillium, numita si „Ohre". Frunzele incep brusc sa se vestejeasca si devin brune.
Ulterior este afectata toata planta, care moare.
·Plante sensibile: Abutilon, Aphelandra, aralia, calceolaria, crizantemele, ferigile, Gerbera, Impatiens, orhideele, palmierii, Pelargonium, Tibouchina.
·Combatere: nu exista tratament. Distrugeti rapid plantele bolnave pentru a evita contaminarea celorlalte.
·Sfatul nostru: folositi ingrasamant diluat cu azot, pentru ca acest element intareste tesuturile, impiedicand vestejirea criptogamica.
Mucegaiurile:
Sunt numite „mucegaiuri" fructificarile pulverulente, filamentoase sau careformeaza un fel de pasla groasa, fibroasa, produse de diverse ciuperci, indeosebi de mane si specii de botritis. mucegaiuri preced de cele mai multe ori instalarea putregaiurilor.
·Plante sensibile: toate, in special florile si fructele, precum si frunzele si tulpinile fine si translucide.
·Combatere: taiati imediat organul bolnav.
Efectuati rapid un tratament criptogamic pentru a stopa dezvoltarea ciupercii.
·Sfatul nostru: nu pulverizati florile si fructele de pe plantele din casa, apa n
stagnanta favozand aparitia mucegaiurilor.
Fainarile (oidiumurile):
Boala este numita si „albire" din cauza dezvoltarii unui strat caracteristic vascos alb-gri, care acopera frunzele, tulpinile si florile. Oidiumul este provocat de numeroase ciuperci, multe fiind specifice anumitor plante. Perturband fotosinteza,
narea incetineste sensibil cresterea plantelor si be vlaguieste. Exista forme perforante care deformeaza tesuturile si gauresc frunza.
·Plante sensibile: avocado, begonia, crizantemele, cineraria, cisus, ciclamenele, steaua-marinarului, kalanhoe etc.
·Combatere: exista numeroase fungicide de sinteza, foarte eficiente, care trebuie intrebuintate imediat dupa aparitia primelor simptome. Repetati tratamentul de cel putin trei ori la un interval de zece zile.
·Sfatul nostru: nu folositi sulf in casa, deoarece afecteaza caile respiratorii.
Putregaiul cenusiu:
Boala provocata de ciuperca Botrytis cinerea este una din formele afectiunii prezentate mai sus sub denumirea generica de „putregai". In cazul de fata, ciuperca dezvolta un strat cenusiu, pulverulent, pe tulpinile carnoase, petiolurile frunzelor sau pedunculilor florali, care putrezesc rapid.
Planta se pleosteste, boala afectand cu rapiditate toata tufa. O atmosfera inchisa si umiditatea stagnanta pe frunzisuri favorizeaza aparitia putregaiului cenusiu.
·Plante sensibile: toate speciile care au tesuturi moi si imbibate de seva, in special: begonia, ciclamele, impatiens, cactusii, suculentele si plantele catifelate sau pufoase.
·Combatere: impiedicati dezvoltarea ciupercii cultivand plantele intr-un mediu sanatos.
Incorporati nisip, vermiculit sau perlit in substraturi, pentru a le aerisi. Udati moderat si aveti grija ca baza ghiveciului sa nu stea in apa. Nu inghesuiti ghivecele, pentru ca aerul circula printre plante. Deoarece nu exista tratament eficient, plantele afectate de aceasta maladie trebuie sa fie sacrificate.
·Sfatul nostru: curentii de aer faciliteaza diseminarea sporilor putregaiului cenusiu. O buna aerisire, cu reinnoirea regulata a aerului, este profilactica.
Putregaiul negru (brun) Afectiune foarte grava provocata de o ciuperci asemanatoare manelor (Phytophtora cactorum). Partile aeriene ale plantei incep Sa se acopere de pete brun-violacee care evolueaza spre negru, apoi planta putrezeste la nivelul coletului. Se observa, de asemenea, un putregai moale la baza tulpinilor tinere, care se scofalcesc si apoi se necrozeazi. Planta se vlaguieste si moare. Boala este cauzata in special de udarile in exces sau de utilizarea unor substraturi prea compacte.
·Plante sensibile: in special azaleele cacteele, orhideele, suculentele. O afectiune asemanatoare, putregaiul tulpinilor si al radacinilor (Phytophtora cinnamomi), este adeseori observati pe azalee si pe iarba neagra, cultivate in ghiveci.
·Combatere: intrucat nu exista tratament curativ, plantele bolnave trebuie sa fie imediat distruse si aruncate impreuna cu ghivecele lor, pentru ca ciuperca ramane in sol.
Folositi substraturi care nu contin pamant de gradina. Nu pulverizati frunzele.
·Sfatul nostru: iarna, perioada cand boala este mai virulenta, mentineti o temperaturi destul de scazuta, ceea ce vi va permite sa reduceti udarea sau chiar si o intrerupeti pentru cactee si plantele grase.
Rugina :
Micoza cauzata de mai multe ciuperci (Melampsora, Puccinia, Uromyces etc.), care provoaca aceleasi simptome: aparitia de pustule galbene. oranj sau brune pe fata inferioara a frunzelor, care se usuca. Majoritatea ruginilor sunt specifice anumitor plante sau familii botanice, dar toate se combat la fel. Diseminarea maladiei se produce intr-o ambianta umeda, la o temperatura cuprinsa intre 10-20°C.· Plante sensibile: Anizodontea, crizantema, euforbia, hibiscus.muscata.
·Combatere: taiati frunzele patate. cand boala este Inca localizate. Puteti, de asemenea, izola planta bolnava, plasand-o sub un sac de plastic transparent, creand astfel o atmosfera calda si Intr-adevar, la peste 30°C, activitatea ciupercilor-vectori ai ruginii inceteaza.
Pulverizarea cu fungicide de sinteza, pe care le puteti gasi sub forma de pulverizatoare gata de a fi folosite, foarte practice, da foarte bune rezultate.
Repetati tratamentul saptamanal, timp de o luna.
Nu pastrati, la sfarsitul sezonului, radacinile si restul de tulpini ale plantelor atacate si nu prelevati butasi din acestea.
·Sfatul nostru: nu pulverizati frunzele plantelor sensibile la rugina, pentru ca germinarea sporilor este favorizata de prezenta picaturilor de apa pe frunze.
De asemenea, udati cu precautie, evitand partea aeriana a plantelor.
Patarea frunzelor (petele foliare)
Numeroase ciuperci parazite provoaca o reactie epidermica sub forma de pete brune sau negre.
Bolile - antracnoza, cercosporioza, basicarea - au simptome asemanatoare si un tratament identic. Frunzele care se pateaza in timpul perioadei de crestere cad.
Plantele sunt afectate grav foarte rar fungicidele moderne sunt foarte eficiente, stopand rapid extinderea maladiei. Interveniti de la primele simptome: daca boala afecteaza ramurile, este mai greu de combatut, iar pagubele sunt mai importante.
Atunci cand petele se transforma in necroza, este vorba, cel mai adesea, de atacuri bacteriene impotriva carora este, din pacate, foarte greu de luptat.
·Plante sensibile: toate speciile cultivate de obicei in casa pot sa prezinte pete foliare. Agavele, dracena si yucca sunt atacate de o ciuperca specifica, Conothrium concentricum, care provoaca pete ovale cenusiu-inchis, care formeaza o coroana neagra.
Boala este destul de grava, putand sa provoace uscarea plantelor atacate.
·Combatere: temperaturile ridicate si umiditatea ridicata favorizeaza dezvoltarea ciupercilor-vectori ai petele foliare.
Daca' temperatura depaseste 20°C, efectuati un tratament preventiv cu fungicide pentru plante de apartament sau pentru trandafiri.
Preventiv, taiati frunzele patate si aruncati-le.
·Sfatul nostru: zeama bordeleza, un fungicid traditional, este foarte eficiente pentru aceasta maladie. Nu va sfatuim insa s-o folositi pentru plantele din casa, pentru ca este un produs care pateaza (sulfatul de cupru coloreaza frunzele in albastru-verzui) si, mai ales, pentru ca este greu suportata de plantele cu frunze fine, carnoase sau pufoase.
Virozele:
Atacurile virusilor provoaca decolorari (mozaicuri, impestritari) sau deformari (buclari) ale frunzelor. Plantele atacate sunt sfrijite, chircite si au tendinta sa degenereze.
·Plante sensibile: citricele, Brugmansia, campanulele, crizantemele, crinii, orhideele, Pelargonium, Peperomia, Solanum.
·Combatere: nici un produs nu este eficient, plantele bolnave trebuie aruncate pentru a nu le contamina pe vecinele lor. Multiplicarea prin butasire de meristeme (in vitro) garanteaza absenta virusilor la plante (indeosebi la orhidee). Dezinfectati instrumentele de taiere.
·Sfatul nostru: combateti paduchii-de-plante si tripsii, redutabili agenti de transmitere a maladiilor virale.

Probleme de cultura :

Multe din afectiunile plantelor sunt provocate de conditii de cultura improprii. Ofilirile, petele, decolorarile, ingalbenirile nu sunt, intotdeauna, semnele unui atac parazitar,
ci o maladie fiziologica.
Artificiu :
Nu apelati la pulverizator la cel mai mic simptom anormal al unei plante. 0 frunza care se ingalbeneste sau care cade nu este ceva gray. Puneti planta sub observatie, izoland-o intr-o incapere luminoasa, dar racoroasa, reducand udarile si intrerupeti fertilizarea.
Semnele anormale care apar brusc si generalizat pe o planta de interior nu indica intotdeauna o problema de ordin parazitar. Intr-adevar, o maladie se localizeaza, initial, pe un organ, apoi evolueaza treptat. De aceea, trebuie sa observati comportamentul plantei timp de cateva zile inainte de a aplica vreun tratament.
Arsurile frunzelor:
Debuteazä printr-o decolorare, apoi apar pete brune pe marginea limbului sau la nivelul nervurii principale. Partea „bolnava" devine uscata si casanta, restul frunzei se onduleaza sau se crispeaza.
·Cauze: expunerea directa la soare arzator, aporturi de ingrasaminte prea frecvente sau prea concentrate. Udare cu apa poluata sau cu concentratie mare de clor.
·Remedii: nu expuneti niciodata plantele in plina lumina, in zilele toride ale verii. Nu le mai puneti ingrasamant cel putin doua luni.Folositi compozitii cat mai sarace in azot. Fertilizati cel mult la fiecare a treia udare si reduceti concentratia solutiei la un dop de ingrasamant la 6-8 litri de apa. Folositi ingrasamat granulat sau batoane numai la o planta careia urmeaza sa i se schimbe ghiveciul.
·Sfatul nostru: nu pulverizati niciodata o planta expusa direct la soare: picaturile depuse pe frunze actionand ca niste lupe, vor provoca arsuri.
Brunificarea frunzelor:
Varful frunzelor se usuca si se brunifica. Marginile limbului prezinta plagi ample, castanii, care se-nmoaie si se vestejesc. Planta, in ansamblul ei, capata mai intai un aspect molesit, apoi putrezeste.
·Cauze: brunificarea uscata este provocata de umiditatea scazuta sau de un curent de aer rece. Poate fi, de asemenea, consecinta unei arsuri. Brunificarea „moale" arata ca este vorba de o planta udata de prea multe ori, al carei substrat, prost aerisit sau prea compact, provoaca asfixierea radacinilor.
• Remedii: pulverizati frunzele si cultivati plantele pe bile de argila sau pietris marunt umed. In cazul unei brunificari cu inmuiere, opriti udarile timp de cel putin 10 zile, apoi schimbati ghiveciul si substratul. Taiati radacinile, daca sunt moi sau vestejite.
·Sfatul nostru: pamantul din ghiveci devine compact din cauza ruginirii apei de udare. Nu lasati niciodata o planta mai mult de doi ani fara sa-i schimbati substratul.
Carentele:
Limbul frunzelor paleste si se ingalbeneste, dar nervurile raman verzi (carenta de fier sau cloroza). Ingalbenirea se manifesta printr-un halou in jurul nervurilor (carenta de azot).
Pete galbene acopera frunzele adulte (carenta de potasiu). Cresterea si inflorirea sunt reduse.
·Cauze: planta este afectata de un dezechilibru nutritiv din cauza milarii sau insuficientei unui element mineral de care are nevoie.
·Remedii: folositi ingrsaminte echilibrate, evitati udarea plantelor de interior cu apa prea calcaroasa care favorizeaza aparitia colorize.
·Sfatul nostru: in functie de specie, adaugati 5-20% fertilizant organic pe bald de baligar si de alge in substrat.
Caderea, bobocilor florali:
Fara un motiv aparent, o planta ce urma sa infloreasca isi pierde bobocii, dupa ce acestia s-au vestejit sau nu. Gardenia si stefanotis sunt cele mai sensibile.
·Cauze: planta este expusa la curenti de aer rece. Apa de udat este prea rece. Planta, de curand cumparata, a fost transportata in conditii necorespunzatoare. I s-a schimbat ghiveciul cand bobocii erau deja formati. Diferenta prea mare intre temperatura de zi si cea de noapte.
·Remedii: tineti planta gata sa infloreasca intr-o ambianta foarte placuta (in jur de 18°C), cu o umiditate atmosferica de minimum 60%. Cresteti frecventa udarilor si diminuati concentratia de ingrasamant.
·Sfatul nostru: de indata ce o planta s-a acoperit de boboci florali, nu trebuie sa o mai miscati nici chiar pentru a o uda.
Caderea florilor deschise:
O plantä ce parea gata sa infloreasca, isi pierde corolele fara cauze evidente, fail sä se fi ofilit.
·Cauze: temperatura incaperii este prea ridicata si aerul prea uscat. Planta a fost afectata de curenti de aer. Posibil, lipsa de apa.
·Remedii: aveti grija ca temperatura ambianta sa nu depaseasca 20°C ziua si sa coboare in jur de 15°C in timpul noptii. Speciile „reci" - azaleele, campanulele, cinerariile, ciclamele, primulele - infloresc mai mult timp daca sunt pastrate la o temperatura intre 12-15°C.
·Sfatul nostru: nu pulverizati niciodata o planta inflorita, pentru ca picaturile de apa, chiar foarte fine, ataca petalele, care se pateaza si cad foarte repede.
Cãderea frunzelor
Planta isi pierde majoritatea frunzelor, care raman verzi, dar pot prezenta usoare crispari.
·Cauze: umezeala insuficienta, udari neadaptate (prea putina sau prea multa apa), un substrat sarac.
·Remedii: pulverizati planta zilnic si puneti-i ghiveciul pe pietris fin mentinut in permanenta umed. Adaptati udarile si schimbati ghiveciul.
·Sfatul nostru: taiati plantele care si-au pierdut frunzele: in special iarna, ele vor creste din nou.
Decolorarea frunzelor Una sau mai multe frunze isi schimba culoarea sau palesc local. Simptomul, la inceput limitat, afecteaza toata frunza, care cade.· Cauze: expunerea la curenti de aer, temperatura nepotrivita. (adeseori prea scazuta) sau cu variatii mari bruste, un substrat epuizat.· Remedii: tineti planta sub observatie si urmariti-i evolutia timpde 10 zile. Reduceti frecventa si volumul udarilor, opriti fertilizarea,evitati expunerea in soare direct.· Sfatul nostru: o decolorare este adeseori semnul premergator al unei probleme mai grave, care exprima o puternica suferinta a plantei.Asigurati-va ca toate conditiile decultura corespund cerintelor speciei respective.
Deformari diverse:
Frunzele si apoi tulpinile se onduleaza, se crispeaza, se rasucesc sau
se-ncretesc. Frunzele nou-aparute
prezinta malformatii sau rupturi.
·Cauze: acest tip de simptome pot fi provocate de maladii virale; ele apar mai curand in serele de productie. O temperatura prea coborata, un ingrasamant impropriu (prea bogat in potasiu) pot, de asemenea, provoca deformari ale tesuturilor.
·Remedii: asigurati-i plantei conditii de cultura. optime.
Daca fenomenul continua sa se extinda dupa o luna, este vorba, fara indoiala, de o afectiune virala.
Planta trebuie, in acest caz,
·Sfatul nostru: evitati, iarna, ca frunzele sa atinga geamurile ferestrelor, pentru a evita socurile termice. Pentru udare, utilizati intotdeauna apa la temperatura camerei.
Uscarea O frunza sau numai extremitatea ei capata consistenta de hartie, se brunifica si moare.· Cauze: de cele mai multe ori, este vorba de reactia la un aer prea uscat sau la o atmosfera plina de fum (plantelor nu le prea plac incaperile unde se fumeaza). Acest fenomen apare si la plantele care au fost scoase prea devreme, primavara, afara si care au fost afectate de o diferenta de termeratura excesiva intre exterior si interior. O apa de udare prea bogata in clor produce, de asemenea, uscari.· Remedii: echilibrati udarile, aerisiti bine incaperile daca temperatura depaseste 20°C. Puneti saturatoare de umiditate pe calorifere. Puneti plantele pe un pat de bile de argila sau de pietris fin, mentinut in permanenta umed.· Sfatul nostru: puneti deoparte, in fiecare dimineata, apa destinata udarii plantelor din casa. Ea va aveatimp sa-si echilibreze temperatura cucea ambianta, iar clorul pe care il contine se va elimina natural (prin precipitare).
Vestejirea:
Frunzele incep sa se vestejeascainitial, rigiditatea. Planta isi pierde vigoarea si, in final, se usuca.· Cauze: udare insuficienta sau la intamplare, substratul nu retine suficienta apa sau nu-i permite sapatrunda corect pana la radacini.
·Remedii: udati planta mai des, daca temperatura ambianta creste. Scufundati ghiveciul in apa cate o jumatate de ora din 10 in 10 zile, pentru ca mranita sa fie bine impregnata.
·Sfatul nostru: proportia de turba aurie dintr-un substrat nu trebuie sa depaseasca 50% (o treime este ideal) Turba neagra sau pamantul de gradina sunt bune pentru reglarea umiditatii solului.
Ingalbenirea:
Una sau mai multe frunze se coloreaza, brusc si rapid, in galben-viu. Ele se desprind de pe tulpina in mod natural si astfel planta isi pierde podoaba foliare.
·Cauze: cand ingalbenirea afecteaza frunzele de la baza tulpinii, este vorba de un fenomen natural. Intr-adevar, lignificarea implica dezvoltarea de tesuturi moarte, suberoase, care nu mai pot alimenta frunzele atasate direct de aceste parti.
Este ceea ce se constata, de exemplu, la arborii de cauciuc, care, formand un trunchi, isi pierd frunzisul de la baza.
Ingalbenirea si caderea frunzelor iarna sunt normale cand cantitatea de frunze cazute este mai mica de o treime din numarul lor total. In schimb, orice ingalbenire mai consecventa sau localizata pe frunze tinere la extremitatea ramurii trebuie considerate un semnal de alarma. Planta reactioneaza la erorile de udare, la proasta fertilizare sau la uscaciunea aerului.
·Remedii: iarna, reduceti temperatura ambianta si frecventa udarilor. Cresteti umiditatea prin imbaieri ale ghivecelor si punerea, in aceeasi incapere, a catorva vase cu apa, pentru evaporare. Vara, aveti grija ca planta sa nu fie atacata de paianjenii-rosii.
·Sfatul nostru: nu va alarmati daca sunt afectate doar cateva frunze. Aceste organe nu sunt vesnice si este normal ca planta sa le mai piarda din cand in cand. La unele specii de plante de interior caduce (in general, plantele cu bulbi sau cu zomi, precum Caladium, Hippeastram, Sinningia), ingalbenirea si caderea frunzelor sunt fenomene normale.
La fel se-ntampla si cu bromeliaceele, la care planta-mama dispare in mod natural la cateva luni dupa ce a inflorit.
Incetinirea cresterii:
Planta nu mai creste sau creste foarte incet; aspectul ei se deterioreaza si poate prezenta si decolorari. Distantele dintre nodurile tulpinii sunt foarte mici, planta nu mai infloreste.
·Cauze: in general, este vorba de o planta arm nu i s-a schimbat de mult timp ghiveciul si a carei mranita este epuizata si nu mai contine substantele nutritive necesare, sau de o planta de-abia cumparatà care se afla intr-un substrat inert.
·Remedii: schimbati imediat planta intr-alt ghiveci care sa contina un amestec bogat in elemente nutritive (adaugati intre 10 si 20% fertilizant organic pe baza de baligar si alge). Udati cu o solutie fertilizanta sau schimbati ghiveciul.
·Sfatul nostru: in general, este bine sa schimbati imediat ghivecele tuturor plantelor verzi pe care le cumparati. Pentru speciile cu flori, asteptati sfarsitul infloririi.
Reinverzirea
Pe o planta cu frunzisul panasat apare brusc o mladite verde, fara pete.
·Cauze: este intoarcerea la origini, un fel de degenerescenta ce face sa apara caracterele genetice ale speciei botanice in detrimentul celor ale varietatii. Se
poate observa, de asemenea, un fenomen identic la plantele colorate carora le lipseste lumina. Se-ntampla, in aceeasi masura, sa se dezvolte lastari cu frunze verzi, mai viguroase decat varietatea.
·Remedii: eliminati partea verde, pentru ca ea va fi intotdeauna mai viguroasa decat mladitele cu frunze colorate sau panasate.
·Sfatul nostru: se poate produce si fenomenul invers, si anume aparitia unui mic vlastar colorat sau panasat pe o planta verde. In acest caz, incercati obtineti un butas, pentru ca s-ar putea sä fi descoperit o noua varietate!

Sfaturi pentru o buna ingrijire:

Conditiile particulare dintr-o casa, indeosebi prezenta mobilelor, tapetelor ci obiectelor decorative, ingreuneaza ingrijirea plantelor. Incercati sa preveniti aparitia bolilor.
Artificiu:
Nu tratati cu pesticide plantele instalate pe mobile de valoare.Scoateti ghivecele pe balcon sau in gradina (la minimum 15°C) sau efectuati pulverizarea in cada de baie, pe care ulterior o veti spala cu multa apa.
Eredicarea tuturor daunatorilor si a bolilor este o utopie dar si un lucru irational.
Pesticidele folosite ar putea chiar ne ameninte existenta.
Lucrul este valabil pentru plantele din gradina si pentru cele din casa.
Este deci mai bine sä limitam riscurile si afectiunile la un prag tolerabil.
Un fel de „libertate supravegheata", in care vigilenta dumneavoastra nu trebuie sa greseasca niciodata.
Mijloacele mechanic:
Toate interventiile manuale prin care se urmareste eliminarea „relelor" sau impiedicarea extinderii lor. Este suficient sa taiati tinerele mladite acoperite de afidele de plante, tulpinile pe care se aglutineaza cosenilele, frunzele care gazduiesc coloniile de tripsi ori care prezinta pete suspecte. De asemenea, puteti sa le faceti dus plantelor parazitate, supunandu-le unor jeturi puternice de apa pentru a le scspa de oaspetii nepoftiti.
Pulverizarile regulate, care creeaza o ambianta umeda, impiedica si dezvoltarea paianjenilor-rosii.
CAPCANA ECOLOGICA
Aleurodele si tripsii sunt insecte atrase irezistibil de obiecte de culoare galben-intens. Lupta chimica impotriva lor fiind destul de dificila si adeseori ineficienta,
confectionati o capcana foarte simpla, pentru a le limita prezenta.
Lipiti cu un adeziv o foaie de hartie galben-intens pe fetele unei placi de polistiren expandat sau pe alt material. Ungeti hartia cu clei, aplicand un strat subtire.
Agatati, dupa aceea, capcana in sera sau in veranda si sute de insecte se vor lipi de ea.
Schimbati periodic capcana.
Tratamentele bio":
Folosind materii de origine naturala sau netoxice, aceste metode de ingrijire, mai curand empirice, nu trebuie sa fie confundate cu lupta biologica
propriu-zisa. Aceasta din urma implica existenta altor insecte care ii paraziteaza pe inamicii plantelor. Exista solutii eficiente impotriva puricilor-de-plante (cu buburuze) ori a cosenilelor si aleurodelor (cu microhimenoptere), dar ele nu sunt aplicate in casa. In schimb, sunt utilizate cu succes in serele de productie. Pentru un amator, procedeele „bio" se limiteaza la curatarea frunzelor cu sapun negru lichid, cu alcool de 60° diluat 50% sau cu bere, pentru a stopa inmultirea rapida a insectelor. Coada-calului (150 g frunze uscate infuzate 24 de ore in 10 litri de apa) are o actiune fungicida impotriva ruginii si oidiumului. Cat priveste faimosul purin. din urzica, ingrasamant caruia i se atribuie multe virtuti, el miroase mult prea urat pentru a putea fi utilizat in casa.
Produsele din comert :
Gama tratamentelor pentru plantele din casa este destul de limitata. Insecticidele sunt, de cele mai multe or piretruri naturale
sau devati ai acestora (piretrinoide). Actiunea lor este eficiente asupra unui mare numar de daunatori. Fungicidele (impotriva maladiilor criptogamice) utilizeaza produse de sinteza, de cele mai multe ori sistemice, adica acestea patrund in planta distrug ciuperca care o contamineaza. Exista si produse „totale", care asociaza fungicidele cu insecticidele. Sunt recomandabile pentru toate interventiile preventive.
Puteti alege intre pulverizatoarele metalice, in care produsul este asociat cu un gaz sub presiune (in general CO,), aerosoli (sau sprayuri), gata preparate, prezentate in flacoane pulverizatoare, si care pot fi imprastiate peste plante apasand pe un tragaci. Sau batoane cu efect insecticid, de cele mai multe ori asociate cu un ingrasamant, care se infig in pamantul din ghiveci.
Precautii la utilizare:
Inaintea aplicarii oricarui tratament, cititi cu atentie modul de utilizare care este inscris obligatoriu pe ambalajul fiecarui produs. Alegeti numai preparate destinate plantelor din casa. Cand folositi pulverizatoarele metalice, mentineti o distanta de cel putin 40 cm, pentru a evita concentrarea produsului. Repetati intotdeauna tratamentul, de trei ori, din 8 in 8 zile sau din 10 in 10 zile.
INAINTE DE TOATE, PREVENIREA
Exista o zicala de bun-simt care spune: „Este mai bine sa previi deceit sa vindeci". Un atac parazitar capata repede proportii dramatice in interior.
Daunatorii si bolile gasesc aici o ambianta confortabila, propice dezvoltarii lor: nefiind supusi ritmului anotimpurilor, sunt activi tot anul.
Inamicii naturali fiind bineinteles absenti, inmultirea lor nu este limitata, asa cum se intampla in natura.
Fiji vigilenti si observati sistematic plantele, cel putin o data pe saptamana.
Profitati de indepartarea prafului sau de pulverizare ca sa le inspectati. Ridicati-le frunzele pentru a observa prezenta eventualilor paraziti.
Puneti in carantina orice planta care prezinta simptome suspecte.
Izolati-o sub o folie de plastic transparenta, ceea ce va va permite sa urmariti evolutia unei eventuate maladii, riscul contaminarii.
Eliminati manual afidele si efectuati un tratament preventiv lunar cu un produs total.

Marturii de botez