Constand in suprimarea mladitelor sau a ramurilor, taierea echilibreaza planta,
ii da forma, o reintinereste. Ea presupune si o actiune de curatare, prin indepartarea, de exemplu, a partilor deteriorate.
Artificiu:
Daca nu interveniti asupra structurii plantei (ramurile de structura) taierea nu prezinta nici un risc.
Puteti oricand sa taiati un vlastar tanar prea lung sau prost plasat, fara a afecta planta.
Taierea plantelor de casa nu este o interventie foarte frecventa.
La speciile care formeaza o tufa erbacee, o rozeta sau o singura tulpina, nu se taie decat frunzele sau florile vestejite.
In schimb, speciile care fac tufisuri abundente trebuie sa" fie taiate.
Rolul taierea:
0 taiere este, in aparenta, o actiune de reducere. A taia inseamna a micsora partial o ramura sau a o elimina. In primul caz, sunt indepartate partile moarte, bolnave, vestejite, deteriorate. Taierea consta, de asemenea, in limitarea lungimii anumitor ramuri devenite stanjenitoare sau a caror crestere este disproportionate fata de restul plantei. Interventia este frecventa indeosebi la plantele agatatoare sau volubile,. 0 taiere importanta consta in eliminarea lastarilor prea numerosi sau prost plasati, pentru a-i permite plantei capete o silueta estetice, agreabila si sä continue sa se dezvolte armonios. Taierea are, de asemenea, un efect stimulativ, planta reactionand de cele mai multe ori cu vigoare. Taierea determina reinceperea cresterii plantelor plapande.
Cand se face taierea:
Plantele de interior sunt mai influentate de anotimpuri decat cele de gradina. Perioada de la mijlocul lui martie pana la sfarsitul lui septembrie corespunde „vegetatiei" sau „perioadei de crestere". Din octombrie pana la inceputul lui martie, planta este in „repaus" sau in „dormitare". In general, numai taierile usoare ale mladitelor moi se efectueaza in timpul perioadei de crestere. Pentru a interveni mai sever asupra structurii sau siluetei vegetale, se va astepta terminarea perioadei de repaus. Dupa aparitia mugurilor, planta isi va reveni mai usor dupa taiere.
Pentru speciile cu flori, taierea se efectueaza intotdeauna la sfarsitul infloririi, perioada ce corespunde, de cele mai multe ori, cu intrarea in repausul vegetativ.
Reactiile plantei:
Circulatia sevei elaborate fiind ascendenta, sucul hranitor aflueaza la extremitatea lastarilor, stimuland cresterea plantelor. Dupa o taiere, partea taiata se gaseste in pozitie terminala si primeste deci seva din abundenta. Rezultatul este o stimulare puternica a cresterii si o revigorare a partii care a fost taiata. Pentru a simplifica, cu cat taiem mai mult, cu atat mai viguroasa va fi cresterea plantei. Aceasta observatie trebuie totusi temperata, cand e vorba de plantele din casa, care, dupa cum se stie, cresc in ghiveci, in conditii ambientale uneori defavorabile.
0 taiere va trebui sa fie insotita de ingrijiri atente, indeosebi de udari mai abundente, de un aport de ingrasamant (mai putin concentrat), de o buna expunere la lumina si de o temperatura ambientala destul de ridicata asociate cu o crestere sensibila a umiditatii aerului.
Taierea de formare:
Se aplica plantelor care trebuie aiba o anumita silueta, in special bonsailor. Este o taiere de structura care consta in a privilegia anumite ramuri, eliminand concomitent lastarii prost plasati sau prea numerosi. Taierea de formare consta in taieri repetate ale varfurilor care par sa produca ramificatii, urmarindu-se obtinerea unei siluete mai compacte sau stimularea infloririi.
Taierea de intretinere:
Este o interventie cotidiana si consta in primul rand in eliminarea partilor inestetice sau deteriorate pentru ca planta sa aiba mereu un aspect sanatos. Eliminati florile vestejite pentru a inlesni dezvoltarea bobocilor.
Limitati cresterea anumitor ramuri pentru a-i pastra plantei o silueta eleganta si bine echilibrate.
Taiati foarte scurt, la sfarsitul anotimpului, ramurile care au purtat flori.
UNDE TREBUIE TAIAT
Taierea este o operatiune de bun-simt. Urmarindu-se formarea unui lastar in locul unde s-a taiat, ideal este sa taiati deasupra unei frunze in interventiile estivale sau pe plantele cu frunzis persistent. La speciile caduce pe care se intervine iarna, taierea se face la nivelul unui mugur.
Frunzele au intotdeauna un mugur latent (mugur axilari. Dupä o taiere, acesta va primi un aflux de seva care va provoca „trezirea" si transformarea lui intr-o noua mladite. Taierile pentru obtinerea unei anumite forme sau pentru echilibrare sunt mai dure. In acest caz, se taie deasupra unei ramuri sau a unei crengi bine plasate, care va asigura continuitatea dezvoltarii sau ii va permite plantei sa se indrepte in directia dorita. Pentru anumite taieri de structura, puteti actiona asupra unei parti care si-a pierdut frunzele. In aceasta situatie, este preferabil sa taiati la nivelul unui „nod", adica la nivelul umflaturii de pe scoarta care marcheaza vechiul amplasament al unei frunze sau al unei tulpini. Un recepaj consta in eliminarea intregii parti aeriene a plantei.
Eliminarea bifurcarilor
Se face in cazul taierilor ce urmaresc reducerea unei siluete. Doi lastari nu trebuie niciodata sa se dezvolte pornind din acelasi punct. Prin extinderea acestui principiu, o ramura nu trebuie alba o dubla ramificatie. Defursajul consta deci in a simplifica ramificatia, eliminand-o dintre mladitele duble pe cea mai putin viguroasa sau mai prost orientata, care va fi taiata cat mai aproape posibil de punctul ei de formare. Un cleste de bonsai este o unealtä eficace si precise, pentru ca nu lasa ciot.
Taierea de reintinerire:
Intinerirea este un principiu de baza al tuturor interventiilor de taiere. Ea presupune eliminarea ramurilor mature despuiate sau inestetice, in folosul unor mladite tinere, viguroase. La plantele din casa, taierea pentru intinerire se practica in special la plantele lemnoase si stufoase si la unele plante suculente. Interventia consta intr-o taiere deasupra noii mladite pe care ati selectionat-o. Abutilon, acalifa, afelandra, avocatierul, bougainvillea, citricele, beloperone, brumfelsia, croton, dizigoteca, fatsedera, ficusul, rodiul, hibiscusul, ixora, leadrul, pahistahisul, polisciasul, seflera, sparmania etc. pot beneficia de o taiere de intinerire. Taiati cu un cleste si puneti sacaz peste rana, daca e importanta.
Taierea in verde:
Este o taiere severe care constä in eliminarea tuturor lastarilor tineri si moi, pastrand numai ramificarea de structura. Telul este de a nu-i permite plantei sa dezvolte o structura lignificata prea importanta pentru a-si pastra tufa compacta. Intr-adevar, dupa ce tulpina trece din stadiul de erbacee (moale) in cel Lemnos, ea se desfrunzeste natural. Reducerea se practica la plantele care infloresc pe lastari din anul respectiv: abutilon, datura, (Brugmansia), fucsia, impatiens, lantana, muscate, saschiu de Madagascar, poinsetia etc.
Interventia este practicata la sfarsitul infloririi, taindu-se toate tufele care au inflorit la 5 cm de punctul lor de formare. Dupa aceasta taiere, plantele sunt puse in repaus vegetativ, intr-un loc mai racoros si uscat.
Desfrunzirea :
Este o interventie foarte spectaculoasa care se practica pe plantele cultivate tip bonsai, urmarindu-se incetinirea cresterii si in special formarea de frunze mai mici, mai estetice. Ea presupune eliminarea, in mai sau in iunie, tuturor frunzelor ce acoperd planta, täindu-le cu delicatete la baza petiolului, cu foarfece mici. Dupa una sau doua saptamani in timpul carora planta se resimte dupa interventie, mugurii axilari se vor dezvolta rapid si vor da noi frunze, de doua sau de trei on mai mici decat primele. Din cauza severitatii acestei taieri, care mobilizeaza toata plantei pentru a forma un al doilea rand de frunze, desfrunzirea nu trebuie practicati decat la 3-4 ani. Ficusii si seflera sunt cele doua specii
de bonsai de interior la care se practica mai mult aceasta tehnica. Mentineti planta intr-o ambianta calda si umeda pentru ca ea sa beneficieze de cele mai bune conditii care
asigure aparitia de noi lastari.
Recepajul:
Este o solutie extrema, intrucat vorba de taierea aproape in intregime a plantei, pentru a determina aparitia noi mladite la baza trunchiului sau pornind de pe trunchi. Recepajul se aplica plantelor prea mari, al caror ramuris nu se mai potriveste cu dimensiunile
incaperii (tije care ating plafonul. exemplu) sau, dimpotriva, cand ansamblul partii aeriene a ingalbenit plapand. In acest din urma caz e. vorba oarecum de o „operatiune de supravietuire" care ofera speranta simularii unei noi cresteri. Un recepaj este
adeseori practicat pe plantele agatate care si-au despodobit prea mult baza pe care dorim sa le vedem repornind o forma mai compacta (bougainvil.e cisus, iasomia, iedera etc.). Recepajul poate fi asimilat cu eliminarea complecta a partii aeriene a unei plante bulboase, la sfarsit de sezon (amarilis,ismena, de exemplu). Pentru plante lemnoase, recepajul consta in taierea trunchiului la 10-20 cm de la baza. Interventia se practica la acacia (mimosa), cordiline, dracena, fatsia, ficus, pleomela, poliscias, seflera, sparmania, yucca.
Recepajul este valabil si pentru plantele despuiate de la baza si care nu au produs ramificatii care sa permite o intinerire.
Pentru plantele erbacee, recepajul este un fel de cura de intinerire care le permite si produce o noua generatie de tulpini si de frunze, plecand de la acelasi trunchi. Recepajul se practica la asparagus, diefenbahia, steaua-marinarului, papirus etc.
Ciupirea:
Tehnica este utilizate, in primul rand, la plantele erbacee pe care dorim sa le vedem ramificandu-se pentru a inlesni formarea de boboci florali sau pentru ca ele sa capete o forma mai compacta. Ciupirea consta in a taia, deasupra unei frunze, extremitatea unei tulpini tinere, inca moale. Se poate interveni cu. degetele (de unde si numele de„empire"), dar este preferabil sa se foloseased niste foarfece mici pentru ca taierea sa fie mai exacta. Poate sa fie practicati de mai multe ori, in timpul perioadei de vegetatie la plante ca beloperone, fitonia, fucsia, ginura, hipoestes, impatiens, solanum etc. Tehnica este, de asemenea, utila pentru a impiedica dezvoltarea florilor la speciile cu frunzis decorativ (coleus, de exemplu) sau pentru a reduce dimensiunile tulpinilor cataratoare ori pendente (ceropegia, columnea etc.).
Tierea frunzelor:
Este operatiunea corespunzatoare ciupirii, insa efectuata pe plantele lemnoase sau pe vegetalele deja bine dezvoltate, care nu se ramifica bine, ca avocatierii, arborii de cauciuc, Ficus hyrata etc. Se poate efectua, de asemenea, o taiere a varfurilor la plantele prea inalte, la care este imposibil sa se practice un recepaj pentru ca aceasta operatiune ar pune in pericol viata plantei: acalifa, afelandra, croton etc.
PLANTE CARE NU POT Fl TAIATE
In afara, de eliminarea frunzelor moarte si a florilor vestejite, nu interveniti niciodata asupra plantelor acaule (fare tulpina aparenta) sau care formeaza o rozete: alocazia, achmenes, aspidistra, amarilis, bromeliacee, calceolaria, clivia, gloxinia, violete, sansevieria, primula, streptocarpus, peperomia etc. Nu taiati cacteele, bananierii, ferigile (in afara de recepajul pentru intinerire), plantele carnivore, orhideele (in afar de speciile care cresc pe tulpini lungi, ca unele dendrobii sau vandele).
Nu taiati, in special, palmierii, pentru ca toata cresterea plantei se face prin intermediul unui mugur situat in mijlocul tufei de frunze (fitfora)

Cosuri cadou pentru Craciun