Tesuturile vegetale sunt compuse din 80-90% apa, care asigura transportul elementelor nutritive si rigidizeaza celulele.0 pierdere de lichid de 10% inseamna o afectare ireversibila. In casa, supravietuirea plantelor depindede dumneavoastra.
Artificiu :
Pentru a sti daca trebuie sa udati o planta, faceti „testul cu bambus". Bagati un bat subtire de bambus pana-n fundul ghiveciului, lasati-l un minut, apoi scoateti-l. Daca pe bat sunt pete sau pamant lipit, planta nu trebuie udata.
In metabolismul plantei, totul depinde de prezenta apei, atat in aer, cat si in sol.
Radacinile sunt adevarate „pompe de ape care, prin intermediul unor fire subtiri, absorbante, aspira apa pe care o gasesc in pamant.
Prin capilaritate, lichidul este transportat in toate organele plantei. Sarurile minerale continute in apa absorbite de radacini sunt transformate in elemente organice prin fotosinteza.
Apa continute in aer sub forma de vapori joaca, de asemenea, un rol foarte important. Ea evita uscarea organelor aeriene (tulpina si frunze) si le racoreste pe vreme foarte calduroasa.
Umiditatea din aer este pompata, de asemenea, de radacinile aeriene.
Rezervoare subterane:
Supuse capriciilor aerului si anotimpurilor, plantele au „inventat" numeroase metode, adeseori foarte subtile, pentru a retine cat mai bine apa de care au nevoie. Speciile care traiesc in zone aride sau unde anotimpurile, foarte bine delimitate, fac sa alterneze perioadele de seceta cu cele de umiditate, au tesuturi groase si carnoase.
Radacinile acestora nu au rol de organ de rezerva. In schimb, unele tulpini fac rezerve de apa, tesuturile lor fiind umflate. Pentru a se apara de puternicele raze ale soarelui, ele s-au ascuns in sol: au devenit bulbi, tuberculi sau rizomi.
De foarte multe ori, planta nu supravietuieste anotimpului uscat decat prin aceste organe de rezerva, care inmuguresc la prima ploaie pentru a forma o noua planta, care asigura continuitatea speciei.
Rezervoare aeriene
Lupta impotriva pierderilor de apa este la fel de importanta pentru plante ca si reproducerea, scopul final al oricarei fiinte vii.
Este suficient sa observati o planta pentru a sti locul pe care-1 ocupa in ecosistemul ei. Plantele expuse la soare, din regiunile tropicale, au frunze groase, coriacee, lucioase. Este cazul palmierilor, ficusilor, filodendronilor si altor exemplare la fel de mari. Sunt plante ce pot suporta cateva zile uscaciunea. In schimb, cele mici, cu frunze fine, moi, fragede si catifelate, sunt, cel mai adesea, specii ce se dezvolta la baza marilor arbori si care, neprimind caldura soarelui direct, nu sunt nevoite si se apere de arsita. Ele traiesc intr-o ambianta destul de umeda si, in consecinta, trebuie sa fie udate intr-un ritm regulat si sustinut, pentru ca substratul lor sa nu se usuce niciodata.
Frunzele ample ale palmierilor si ale variettilor de filodendroni ne arata ca aceste plante cresc in tinuturi cu regim pluviometric ridicat, unde umiditatea atmosferica este mare. Suprafata mare a frunzelor faciliteaza o evaporare puternica, pe care va trebui s-o compensati prin pulverizari dese.
Trunchiurile ingrosate la mijloc si carnoase de yucca si al plantei.-butelea sunt pline de apa, fiind adevarate rezervoare. La fel se intampla si cu pseudobulbii anumitor orhidee. Plantele care au asemenea organe trebuie sa fie udate mai rar decat speciile cu tulpini fragede si fine sau fara tulpina.
Rotofeii desertului
Plantele din regiunile aride au un aspect globular, pentru ca sfera are, la volum egal, suprafata cea mai mic.. De aceea cacteele s-au rotunjit si frunzele lor s-au transformat in spini. Tesuturile vegetalelor desertului sunt pline de apa., devenind groase si carnoase, . de unde denumirea de „plante grase", inlocuita astazi de cea de „plante suculente", mai corecta din punct de vedere stiintific. Exemplul cel mai bun este cel al „plantelor-pietricele", care seamana cu pietrele din desert si care traiesc mai multe luni fara nici un pic de apa.
CUM SE MANIFESTA LIPSA APEI
Cand planta nu mai gaseste in sol apa de care are nevoie pentru a-si asigura subzistenta, ea apeleaza la rezervele sale. Speciile care dispun de organe groase sau solide (trunchi, bulb, pseudobulb, rizom, tubercul, scoarta, caudex, tulpini sau frunze carnoase etc.) pot rezista unor perioade de uscaciune ce dureaza mai multe luni. Este cazul cacteelor si al
unor suculente (plante-pietricele). In schimb, plantele cu tulpini subtiri sau foarte fragede, speciile cu frunzele mari, suple si fine sufera mult mai repede din cauza lipsei de apei. Atunci cand celulele cedeaza o parte din lichidul pe care il contin, isi pierd rigiditatea si tesuturile lor se indoaie sau se ofilesc. Este semnul cel mai evident al lipsei de apa. In majoritatea cazurilor, este suficient imbibati pamantul din ghiveci pentru ca planta sa isi
reia turgescenta. Atentie, vestejirea epuizeaza planta si afecteaza dezvoltarea ei normala. Interveniti la timp, dar cu moderatie, ca sa alimentati planta cu apa.
Calitatea apei:
Problemele legate de udare provin adeseori din frecventa neadaptata la nevoile plantelor, dar si din calitatea apei. Substraturile afanate folosite pentru cultura plantelor de apartament (cu exceptia orhideelor) retin puternic apa.
Volumul de pamant continut de ghiveci este mic si daca apa continen exces saruri minerale (calciu) sau substante toxice (clor), repetarea udarilor va antrena o excesiva concentrare de produse toxice si planta se va ofili. Apa de ploaie este cea mai indicata, pentru Ca este neutra si pura. In comert se gasesc numeroase sisteme de recuperare care se fixeaza pe jgheaburile de streasina. Ele sunt practice si economice. Acoperisul trebuie sa fie foarte curat si trebuie sä asteptati 24 de ore pentru ca impuritatile sä se sedimenteze, inainte de a folosi apa recuperate. Nu recuperati apa de ploaie din orase, pentru a de cele mai multe ori contine materii poluante. Cel mai frecvent folosita este apa de la robinet. Calitatea ei este, in general, buna, dar ea contine elemente care afecteaza plantele: calcar si clor. Majoritatea plantelor cultivate in casa fiind acidofile, o udare regulata cu apa de la robinet provoaca ingalbenirea lor (cloroza).
Adaugati in apa cu care udati plantele un produs decalcarizant sau zeama unei jumatati de lamaie la 10 litri pentru a remedia aceasta probleme. Clorul precipita natural in cateva ore.
Lasati apa in recipientul de udare peste noapte si adaugati zeama de lamaie. Dimineata, apa nu va mai contine clor activ.
In acelasi timp, apa va ajunge la temperatura camerei, ceea ce este foarte important.
0 udare reusitä:
Atunci cand udati pamantul, planta nu pompeaza apa imediat. Trebuie ca substratul sa se impregneze cu lichid pana la saturatie si abia apoi radacinile incep travaliul de aspirare. Substraturile pe baza de turba pe care le folosesc horticultorii se imbibe foarte greu cu apa atunci cand sunt foarte uscate.
Daca udati, apa traverseaza rapid pamantul din ghiveci, fara sa fie absorbite de sol.
Daca observati acest fenomen, inseamna ca planta nu este bine udata (exceptand orhideele).
Trebuie deci sa bagati ghiveciul in apa (se intamplä chiar sa pluteasca, ceea ce dovedeste extrema uscaciune a mranitei) timp de cel putin o jumatate de ora, timp in care turba isi recapata consistenta spongioasa si se satureaza cu lichid. In practica, nu udati prea des si cu mici cantitati de lichid.
Fac exceptie bacurile cu rezerva de apa sau ghivecele fara gauri de scurgere, in care apa trebuie sa se concentreze la nivelul radacinilor. fara sa treaca prin sustrat (risca sa asfixieze radacinile).
VASELE-MASCA, REZERVE DE APA
Indispensabile pentru a valorifica aspectul decorativ al plantelor, vasele-masca au inconvenientul de-a nu dispune de gauri de scurgere a apei. In timpul udarilor, in ele se adunei excesul de apa care trece prin ghiveci, a carui bazei e gaurita. Dacä nu le veti dupa ce ati udat planta, apa va urca prin capilaritate si va satura mranita, provocand rapid sufocarea radacinilor. Totusi, in timpul verilor toride, ghivecele-masca pot fi folosite ca rezervoare de apei, ele golindu-se prin evaporare.
O data pe zi:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Nici o planta nu trebuie sa fie udata atat de frecvent in acest anotimp, cu exceptia azaceelor, daca temperatura ambianta depaseste 20°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Plantele cu flori, speciile cu tulpini fine, ferigile, plantele carnivore, daca temperatura ambianta depaseste 24°C.
La 2-3 zile:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Begoniile, ciclamele, cinerariile, primulele, cand temperatura ambianta depaseste 20°C, dar si selaginela, fitonia, tolmiea nertera, ardeiul iute, marul-dragostei etc.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Aceleasi specii ca si iarna si toate plantele cu flori, cu exceptia orhideelor, cacteelor, bromeliaceelor. Plantele carnoase si cele cu frunze si tulpini pufoase. Papirusul.
0 data sau de doua ori pe saptamana:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Toate plantele cu flori, poinsetiile, orhideele, ferigile, spatifilum, plantele carnivore, calateele, dada temperatura incaperii este intre 18-20°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Plantele erbacee cu tulpina moale sau supla, ginura, fitonia, pilea, peperomia, columnea, crosandra, bromeliaceele, plantele carnivore, dipladenia, medinila.
O data pe saptamana:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Majoritatea plantelor erbacee si cu flori, bromeliaceele, anturium, bananierul, begonia pentru frunze, cand temperatura este cuprinsa intre 15-18°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Asparagus, begonia pentru frunze, cisus, cimbidium, iedera, hibiscus, singonium, pachistachis, acalifa, alocazia, bananierul, daca temperatura ambianta este inferioara valorii de 22°C.
La 8-10 zile:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Iedera, cisus, poinsetia bra flori, singonium, clorofitum, asparagus, poliscias etc. Citricele si plantele mediteraneene, cand temperatura este cuprinsa intre 12-15°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Palmierii, seflera, ficus, filodendron, potos, aspidistra, diefenbahia, dracena, cordiline, beaucarnea, pahira, yucca, kalanhoe, clivia, daca temperatura ambianta este sub 22°C.
La 10-15 zile:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Palmierii, seflera, ficus, filodendron, potos, aspidistra, croton, dracena, cordiline etc. Citricele si plantele mediteraneene cand temperatura este cuprinsa intre 8-12°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Cactus, agave, aloe, crasula, sansevieria, eonium, ceropegia, eseveria, euforbia, hoia, iatrofa, sedum, pachipodium, dada temperatura nu depaseste 22°C.
La 15-20 zile:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Plante grase, cactee, bulbi cu flori in repaus vegetativ, beaucarnea, sansevieria, muscatele, cercelusii, daca temperatura nu depaseste 12°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Plantele trebuie udate in special in timpul vegetatiei, cu exceptia bulbilor cu flori aflati in repaus vegetativ, care se pastreaza uscati.
La 20-30 zile:
INCEPUTUL LUI OCTOMBRIE—SFARSITUL LUI FEBRUARIE
Plante grase, cactee, bulbi cu flori aflati in repaus vegetativ, muscatele, cercelusii cand temperatura este cuprinsa intre 5-8°C.
INCEPUTUL LUI MARTIE—SFARSITUL LUI SEPTEMBRIE
Trebuie udate plantele in special in timpul vegetatiei, cu exceptia bulbilor cu flori aflati in repaus vegtativ, care se pastreaza uscati.

Tehnici de udare

In principiu, udarea este o operatie foarte simpla, dar plantele de interiorau un comportament inegal fata de nevoile lor de apa. Udarea influenteaza longevitatea plantelor dumneavoastra.Udati abundent pamantul in profunzime, dar evitati stagnarea apei.
Artificiu:
Asezati plantele astfel incat sa fie vizibile si usor accesibile.
Nu tineti seama numai de estetica, ci si de asezarea ghivecelor, pentru ca stropitoarea trebuie si ajunga usor la ele.
Ideal este sa asezati plantele pe etajere sau pe taburete si niciodati sa nu puneti ghivecele mici in spatele celor mari.
Daca din motive practice udarea plantelor este intotdeauna exprimata prin frecventa ei, se omite o chestiune importanta: cantitatea de apa ce trebuie folosita. Aceasta depinde de planta, de volumul ghiveciului, de calitatea substratului, de temperatura ambianta.
In perioada de crestere (de la inceputul lui martie pana la sfarsitul lui septembrie), este preferabil sa udati abundent si mai rar planta, decat putin si foarte des.
Fac exceptie bacurile cu rezerva de apa, folosite in conditii normale in timpul perioadelor in care sunteti acasa, nu plecati in concediu.
Pentru a evita ca excesul de apa umple rezerva si sa produca procesul de saturatie prin capilaritate, udati putin, dar mai des. Cand este foarte cald, udati-le in fiecare zi, dar cu o cantitate mica de apa, pentru a racori plantele.
Aveti insa grija sa nu saturati substratul.
ELIMINAREA CALCARULUI:
Apa de de la robinet are, in general, un pH aproape de 8, care tradeaza prezenta calcarului activ diluat. Acesta provoaca formarea unor pete albicioase pe frunze. pe masura ce le pulvenzam. El are, de asemenea, tendinta de-a se fixa in substrat si de a face sa creasca pH-ul. Pentru plantele carora le schimbam ghivecele in fiecare an, calcarul nu este o problema. In schimb, pentru orhidee si plantele acidofile, care raman intre doi patru ani in acelasi ghiveci, este absolut necesar sa fie folosit un produs decalcarizant, din comert, pentru a elimina calcarul pe care-l contine apa de la robinet.
Udarea de sus:
Aceasta e metoda clasica, care copiaza fenomenul natural de umidificare a solului prin precipitatii. Apa e turnata la suprafata ghiveciului si se infiltreaza in pamant, pe care-1 imbiba. 0 udare buna presupune o scurgere abundenta de apa prin gaura de drenaj a ghiveciului si absorbirea apei de substrat (nu trebuie sa stagneze la suprafata).
Cantitatea corecta de apa pentru o udare buna inseamna 10% din volumul pamantului sau un litru de apa la 10 kg de mranita. Turnati incet, folosind de preferinta o stropitoare cu teava lunga si subtire, care va patrunde bine intre frunze.
Udarea prin imbaiere:
Este metoda ce se aplica tuturor plantelor carora nu le place sa aiba frunzisul umed (frunze pufoase, gofrate sau translucide), speciilor care formeaza o rozeta de frunze (cu exceptia bromeliaceelor), plantelor cu lastari tuberosi sau cu tulpinile foarte fragede si carnoase si cu forme foarte opulente, ca unele ferigi, al caror sistem vegetativ trece peste marginile ghiveciului. Tehnica imbaier consta in introducerea in apa a 2/3 sau 3/4 din ghiveci, o jumatate de ora. Pentru a va asigura ca pamantul din ghiveci s-a imbibat bine, atunci cand cufundati complet ghiveciul, nu trebuie sä iasa bule de aer din substrat. Inainte de a pune planta la locul ei, lasati ca pamantul sa elimine excesul de apa timp de 15 minute. Procedind astfel, nu va mai trebui sa goliti farfuria de sub ghiveci.
Udarea prin vaporizare (pulverizare) este o metoda folosita pentru plantele epifite, care se agata de alte plante sau de un suport pentru rasaduri si butasi. Astfel, nu trebuie rascoliti suprafata solului.
ATENTIE LA EXCESUL DE APA
Cand o plantei are frunzisul flasc, va ganditi imediat la o lipsei de apei. Inainte de a o uda, verificati daca mranita nu este foarte umeda. Intr-adevar, o planta udata prea mult incepe sa prezinte simptome similare acelora de sete: se vlaguieste si tesuturile ei, imbibate cu apa, isi pierd rigiditatea. Cateva zile mai tarziu, pe marginea si pe millocul frunzelor apar pete brune. Ele evolueaza innegrindu-se si necrozeindu-se. In acest stadiu, planta este deja atacata de ciuperci care fac putrezeasca radacinile.
Opriti imediat udarile si tineti planta in regim uscat, intr-un loc bine aerisit, cel putin cincisprezece zile. Schimbati apoi ghiveciul, folosind un substrat foarte usor si punand un strat drenant la baza.
Verificati cu atentie radacinile si pe cele care prezinta parti moi sau pete.
Nu udati planta decat dupa zece zile.
Daca petele de pe frunze se intind pe petioluri si in inima plantei, este, din pacate, prea tarziu pentru a mai putea face ceva.

Plantele si udarea lor

Udarea plantelor ia in calcul numerosi factori de aceea nu exista retete infailibile. In principiu, udarea se face cand temperatura ambianta este mai ridicata, plantele
se gasesc in ghivece stramte si in substraturi poroase, dar trebuie avute in vedere si caracteristicile plantei.
Artificiu:
Observarea si buna cunoastere a plantelor permit udarea in momentul ideal, cu cantitatea de apa optima.
Ca reper, folositi un spatifilum, planta ce reactioneaza rapid la uscaciune, inclinindu-si puternic frunzisul. Daca spatifilumului ii este sete, verificati si starea celorlalte plante.
Marea diversitate a plantelor, determinate de aspect, structura si origine geografica, nu permite stabilirea unor retete matematice garantate privind frecventa si volumul udarilor.
Singurul raspuns corect la intrebarea: „Cand trebuie sa-mi ud planta?" este: „Cand are nevoie!" Daca veti observa cu atentie plantele, le veti cunoaste si nevoile.
Dar, pana cand veti deveni experti in „psihologia vegetala", iata cateva sfaturi practice...
· Tineti seama de anotimpuri:
In timpul cresterii (perioada de vegetatie) sau intre jumatatea lui martie si sfarsitul lui septembrie, plantele au nevoie de udari abundente si mai frecvente. In general, frecventa creste de doua ori, iar volumul udarilor de 3-4 ori in timpul perioadei de crestere comparativ cu perioada repausului vegetal (de la jumatatea lui octombrie pana la sfarsitul lui februarie). In timpul perioadelor de tranzitie. ritmul udarilor variaza in functie de temperatura ambianta, la peste 24°C impunandu-se o udare zilnica.
· Udarea plantelor lemnoase:
In conditii normale de temperatura (intre 18-22°C in casa), plantele cu trunchi rigid sau tulpina dura (lemn), ca si speciile cu frunze groase se uda, in medie, o data pe saptamana, in timpul cresterii, si o data la 10-15 zile iarna (repaus vegetativ).
Se uda, de preferinta, pe deasupra pamantului.
· Udarea plantelor erbacee:
Plantele acaule (fara tulpina), cele care formeaza o rozeta sau o tufa de tulpini suple ori fine si toate speciile cu textura ierboasa vor fi udate, in medie, de doua ori pe saptamana, iarna. Este preferabila udarea prin imbaiere completa.
· Udarea orhideelor
Cele cu pseudobulbi sau cu tulpini se uda, in medie, tot anul, o data pe
saptamana, dar la 3-4 zile in timpul infloririi. Orhideele cu tulpini fine sau care formeaza o rozeta se uda de doua ori pe saptamana in timpul vegetatiei si o data pe saptamana, iarna. Folositi apa necalcaroasa, nu inmuiati inima plantei si goliti farfuria de sub ghiveci.
· Udarea.cactusilor si a suculentelor
La 6-10 zile, in timpul cresterii si in functie de temperatura ambianta si fara aport de apa timp de 15-20 de zile, iarna. Daca temperatura este scazuta, nu le udati.
· Udarea bromeliaceelor
Ananasul, ecmea, guzmania si prietenele lor se uda, in medie, o data pe saptamna, tot anul.
In timpul cresterii, lasati apa (necalcaroasa) sa stagneze in inima rozetei de frunze.
Intr-un strat prea uscat, apa nu patrunde deloc.
PLANTELE-CAMILA
Frecventa medie a uclarii plantelor din casa este de o data pana la de doua ori pe saptamana, in perioada de crestere.
Anumite specii pretuiesc totusi udari mai rare. Este vorba, in esenta, de cactee, de plantele grase (suculente) si de toate vegetalele care formeaza un trunchi gros si solid sau care au frunze coriacee ori lucioase.
Majoritatea acestora pot sta fara sa fie udate doua saptamani sau chiar trei saptamani, in cazul cactusilor si al plantelor grase. In conditii de uscaciune (seceta), cresterea lor se intrerupe. Invers, cand aceste plante sunt udate cu regularitate, dezvoltarea lor este mai rapida si mai spectaculoasa.
Totul depinde, de asemenea, de temperatura ambianta. Un cactus poate sa nu fie udat iarna, daca se gaseste intro veranda sau intro sera, la o temperatura de 5-8°C, si chiar vara.
Dar, daca-I udati o data pe saptamana cand temperatura este intre 20 si 23°C si la 3 zile cand temperatura este foarte mare, inmugureste viguros. Cele mai rezistente la uscaciune sunt plantele-pietricele (Lithops, de exemplu) care pot sta aproape un an fara apa, chiar si in ghiveci. Cele mai putin exigente in ceea ce priveste apa sunt: agave, aloe, aporocactus, aspidistra, astrofitum, beaucarnea, cereus, ceropegia, camecereus, cleistocactus, crasula, cicas, eseveria, echinocactus, echinocereus, espostoa, euforbiile, ferocactus, gimnocalicium, hoia, jatrofa, litops, mamilaria, notocactus, opuntia, pachifitum, pachipodium, parodia, rebutia, sanseveria, sedum, testudinaria, yucca etc.
Anumite plante cu aspect erbaceu, cum sunt asparagusul si clorofitumul, rezista la uscaciune pentru ca au organe de rezerva (bulbili).
INSETATELE
Unele plante nu suporta lipsa apei si se ofilesc sau se usuca daca mranita se deshidrateza. Odata ofilite, revin greu la turgescenta normala. Este vorba despre: adiantum (capilaria), azalee, browalia, calatea, calceolaria, clopotei, crosandra, ciclame, papirus, Ficus pumila, fitonia, hemigrafis, darlingtonia, dioneea, epis�cia, exacum, nepentes, nefolepis, nertera, pilea, pelionia, pilea, saracenia, selaginela, scirpus (rogoz), spatifilum, streptocarpus etc. Majoritatea acestora trebuie sa fie cultivate Intr-un substrat ce retine bine apa (adaugati turba neagrä). Daca temperatura depaseste 18°C, verificati ca mranita sa ramana umeda si bine inmuiata.

Marturii de botez