Atmosfera umeda care ii intampina pe cei sositi pentru prima data intr-un tinut tropical aminteste, in mod sigur, de o sera. Datorita umiditatii foarte mari, plantele junglei au dimensiuni gigantice. In casa, este dificil de reconstituit atmosfera junglei.
Artificiu:
Pentru a creste umiditatea atmosferica in apropierea plantelor, puneti ghiveciul intr-un vas-masca cu diametrul mai mare cu 5 cm.
Puneti pe fundul acestuia un strat de bile de argila de 3-5 cm. Apa care stagneaza sub bile se evapora fara a intra in contact direct cu radacinile.
In natura, aerul este mai mult sau mai putin incarcat de umiditate, pe care o absoarbe sub forma de vapori de apa. Masurarea umiditatii atmosferice se numeste higrometrie (sau higroscopie).
Ea se efectueaza cu ajutorul unui higrometru sau al unui psihometru se exprima in procente: un nivel higrometric de 100% indica starea de saturatie, respectiv faptul ca aerul nu mai poate absorbi apa. In acest caz, atmosfera este cetoasa, creand senzatia de umed.
Sistematic, aerul se incarca de umiditate pe masura ce creste temperatura: acesta este un principiu fizic. La 5°C, un aer saturat confine 6,8 g de apa/m3, valoare ce atinge 17,4 g/m3, la 20°C.
In cazul unei scaderi bruste a temperaturii, aerul elimina apa si apare fenomenul de condensare, adica de lichefiere a gazului, cu formare de picaturi.
Este ceea ce se intampla in gradina cu roua si adeseori pe geamurile casei (si in special pe cele ale verandei) in timpul noptii.
ELE IUBESC USCACIUNEA
In general, plantele „grase", care au tesuturi groase si carnoase, de unde denumirea lor (mai adecvata) de „suculente"), sunt adaptate Ia conditii de viata dificile, in atmosfere uscate. Lor le convine ambianta casei. Este si cazul speciilor cu frunzis cariaceu sau lucios. Incercati: Aeonium, Agave, Aglaonema, Aloe, Aspidistra, Beaucarnea, Ceropegia, Chlorophytum, Corynocarpus, Crossula, Dasylirion, Dracaena, Echeveria, Euphorbia, x Fatshedera, Haworsythia, Jatropha, Kabanchoe, Lithops, Pachypodium, Pachyphytum, Sansevieria, Sedum, Senecia si toate cacteele.
Umiditatea ideala:
Importanta nu este umiditatea absolute (cantitatea de apa continute in aer), ci valoarea ei relative, adica procentul obtinut prin raportare la valoarea 100 (saturatie), la o temperatura data. Pentru fiintele umane, impresia de „aer uscat" este resimtita sub 40% umiditate relative, iar cea de „aer umed", incepand de la 70%. Valoarea ideala a umiditatii este
50-60%.
Plantele tropicale sunt mai exigente,
avand nevoie de 70-90%.
Un compromis acceptabil pentru cultura lor inseamna 65-70%, pentru o temperatura constanta de 20°C.
In casa, pentru a asigura confortul, umiditatea trebuie sa umiditatea nu depaseste 55%, suportam mai bine o temperatura de peste 25°C.
Problema este ca plantele tropicale reactioneaza invers, porii de pe
epiderma frunzelor deschizandu-se
mai mult o data cu cresterea temperaturii.
Acest fenomen nu este controlabil si nici nu poate fi modulat, si numai cresterea higrometriei proportional cu temperatura permite aclimatizarea acestor vegetale.
Din nefericire, sistemele de incalzire utilizate in casa usuca aerul.
Plantele si aerul uscat
Transpirand mai mult prin cresterea temperaturii, plantele din casa sufera la peste 20°C.
Vara, temperatura ridicata nu constituie o problema, deoarece, aerisind, in casa patrunde un aer inarcat cu vapori de apa. Iarna, pentru a evita ingalbenirea frunzelor, trebuie sa apelam la cateva artificii pentru a creste temperatura.
LE PLACE UMIDITATEA
Plantele care prefera o higrometrie ridicata provin din zonele tropicale cu ploi frecvente si scurte si temperaturi mari. Cele mai exigente (dificil de pastrat mult timp in case, dar care rezista in sera) sunt: Acalypha, Achimenes, Adiantum, Aeschynanthus Alocasia, Ananas, Anthurium, Aphelandra, Asplenium, Breynia, Bramelia, Brunfelsia, Caladium, Calathea, Clerodendrum, Cocos, Codiaeum, Columnea, Costus, Crossandra, Ctenanthe, Darlingtonia, Dichorisandra, Dieffenbachia, Dipladenia, Episcia, Fittonia, Gloriosa,
Guzmania, Heliconia, Hemigraphis, Hoffmannia, Hypoestes, Ixora, Jacaranda, Justicia (jacobinia), Kohleria, Licuala, Maranta, Medinilla, Microcoelum, Microlepia, Mikania, Monstera, Murraya, Musa, Nautilocalyx, Neoregelia, Nepenthes, Nephrolepis, Pachystachys, Pandanus, Passiflora, Pavonia, Pellionia, Pentas, Peripelta, Philodendron, Phoenix roebelenii, Pilea, Piper, Pisonia, Plectranthus, Polyscias, Pseuderanthemum, Pteris, Rhipsalidopsis, Saintpaulia, Sandersonia, Scindapsus, Selaginella, Siderasis, Sinningia, Smithiantha, Sonerila, Spathiphyllum, Stromanthe, Tetrastigma, Tillandsia, Vriesea, Xanthosoma, Zebrina precum si toate cacteele (Aerides, Angraecum, Brassavola, Calanthe, Catasetum, Cattleya, Dendrobium, Epidendrum, Laelia, Lycaste, Masdevallia, Odontoglossum, Oncidium, Paphiopedilum, Phalaenopsis, Stanhopea, Vanda etc.).
Aceste plante se comporta bine intr-o camera unde umiditatea aerului nu coboara sub 60%. Hibrizii anumitor genuri (Anthurium, Spathiphyllum indeosebi) sunt mult mai bine adaptati Ia conditiile vietii din interioarele noastre, multumindu-se cu o higrometrie de 50%.
Materialele higroscopice
Radacinile aeriene ale plantelor cataratoare tropicale — unele orhidee, filodendronii, potosul, singoniumul de exemplu — cauta avid vaporii de apa din aer, absorbindu-i in folosul plantei.
De aceea, contactul cu un material umed este benefic. Palisati-le pe un arac acoperit cu muschi natural sau sintetic ori din fibre de cocotier, materiale ce retin bine apa.
Este suficient sa pulverizati suportul pentru a mentine umiditatea necesara bunei dezvoltari a plantelor. In acelasi scop, puneti ghivecele cu plante care formeaza tufa intr-un vas-masca" cu diametrul mai mare cu 5 cm.
Umpleti golul dintre cele doua recipiente cu muschi (sfagnum) sau cu turba aurie, fibroasa, mentinute in permanenta umede, dar nu imbibate.
Pornind de la acelasi principiu, este posibil sa compuneti o jardmiera cu diferite plante de interior lasate in ghivecele lor, golurile fiind umplute cu turba sau cu sfagnum.
Pulverizarea frunzelor
Numita vaporizare sau umezire, pulverizarea inseamna a stropi cu picaturi fine de apa dedurizata frunzele; este metoda de umidificare a aerului cel mai des folositi pentru plantele din casa. Numai speciile cu frunze netede si lucioase si cele cu frunze tari (coriacee) pot fi vaporizate. Nu stropiti frunzisurile pufoase, pe cele foarte fine sau translucide care sunt mai sensibile la maladiile criptogamice, acestea din urma gasind in picaturile fine, stagnante, mediul favorabil pentru a se dezvolta. Pulverizarea pateaza mobilele. Ea trebuie deci facuta deasupra chiuvetei de spalat vase sau la dus, ceea ce impune deplasarea frecventa a plantelor. Daca folositi apa de la robinet, cel mai adesea calcaroasa, veti constata rapid ci pe frunzis apar depuneri alburii. Eliminati-le, stergand frunzele cu un burete umed. Pentru a fi eficiente, pulverizarea trebuie sa fie efectuata de cel putin doua ori pe zi (dimineata si seara), pentru ci apa, concentrati ca roua, se va evapora foarte repede. Atentie! O pulverizare prea abundenta provoaca scurgeri de pe frunze in mranita si intretine o umiditate permanenta a solului, defavorabila. radacinilor. Este deci important sä dozati cu exactitate pulverizarea, ceea ce nu este intotdeauna usor pentru un incepator. Este important si aveti un bun pulverizator si sa reglati orificiul de pulverizare pentru a obtine stropi foarte fini. Insistati asupra partii inferioare a frunzelor, acolo unde se gasesc stomatele (porii plantei) si unde se produc cele mai importante evaporari. In incaperile in care temperatura scade sensibil in cursul noptii, este foarte important ca frunzele plantelor sa remand uscate, seara, pentru a nu favoriza dezvoltarea maladiilor criptogamice. Retineti, de asemenea, ca pulverizarea creste senzatia de racoare, ceea ce se poate traduce prin incretiri ale frunzisului sau prin decolorari. Avantajul pulverizarii este ca permite eliminarea rapida a prafului de pe frunze si constituie un mijloc de a frana inmultirea rapida a paianjenilor rosii, care se dezvolta in special pe frunzele uscate.
Pulverizarea poate fi efectuata fina risc in timpul perioadelor foarte calde, pentru ca atunci este posibil si se aeriseasca incaperile. Se poate practica si sub veriere, unde evaporarea este foarte puternici.
UMIDIFICATOARE
In afara de metodele horticole (folosite curent in gradina) de micile trucuri prezentate in aceste pagini, exista si aparate care amelioreaza conditiile higrometrice din interioarele noastre.
Cel mai raspandit este
saturatorul, care trebuie sa fie instalat pe fiecare calorifer din casa. Este vorba de un recipient agatat de sursa de incalzire care se umple cu apa pentru a provoca evaporarea. Saturatorul impiedica in special scaderea evitand ca aerul proaspat venit de afara (prin sistemul de ventilare a incaperii) sa se usuce pe masura ce se incalzeste.
Prezenta unor saturatoare permite, de asemenea, cultivarea cu succes a plantelor friguroase, plasandu-le pe placa protectoare a caloriferului.
Puse in apropierea acestui „generator de vapori de apa" si asezate pe pietris marunt, pe bile de argila sau pe puzzolane umeda, plantele beneficiaza de o umiditate crescuta.
Umidificatoarele electrice sunt aparate foarte performante, care permit mentinerea si controlul umiditatii. Ele functioneaza dupa principiul „ebulitiei peliculare". Apa stocata intr-unul sau mai multe rezervoare se scurge incet si difuzeaza pe platoul incalzitor.
Un ventilator cu turbine printr-un filtru, aerul umed si il trece in compartimentul de vaporizare, de unde este expulzat printr-un grilaj.
Aerul umed este steril si lipsit de minerale, deci nu se vor forma depuneri inestetice. Un higrostat permite controlul automat al gradului higrometric dorit (maximum 80%). Intr-o sera sau intr-o veranda, puteti, de asemenea, sa adoptati sisteme de pulverizare, ideale pentru orhidee.
Pietrisuri marunte:
Pentru a crea fara riscuri o ambianta umeda in vecinatatea plantelor, puneti ghivecele pe un strat de pietris marunt, de bile de argila expandate sau de puzzolane umed. Puneti-le intr-o tava cu adancimea de 3-5 cm si turnati apa, fara ca lichidul sa acopere stratul de material.
Apa se evapora, asigurand plantelor umiditatea necesara.
Deoarece baza ghivecelor nu este in contact direct cu apa, nu exista riscul de saturare a substratului si de putrezire a radacinilor.
Tava trebuie sa aiba suprafata cel putin egala cu aceea a frunzisului plantei.
In acelasi scop, puteti sa puneti ghiveciul intr-un vas-masca care are la baza un strat gros de pietris marunt, un suport de lemn, sau orice alt object care ridica planta pentru ca ea sa nu stea niciodata in apa.
Cateva sugestii:
Gruparea speciilor diferite genereaza un climat benefic, pentru ca evaporarea apei din frunze variaza, prezenta celor care transpire mai mult fiind in avantajul celorlalte. Indepartati plantele de sursele de incalzire, daca acestea nu sunt prevazute cu saturatoare eficiente. Daca aprindeti focul in semineu, puneti intotdeauna in apropierea lui un vas mare umplut cu apa, pentru ca focul deschis usuca foarte mult aerul.
Ganditi-va si la o fantana de interior care, pe langa rolul decorativ, asigura si umiditatea necesara.
In sera sau in veranda, stropirea solului cu apa in zilele toride este deosebit de eficiente pentru ca amelioreaza higrometria si le creeaza plantelor o senzatie de racoare binefacatoare. Trebuie, bineinteles, ca solul sa fie pardosit cu lespezi sau cu dale. Pentru a evita formarea, cu timpul, a muschiului, curatati dalele o data pe luna.

Marturii de nunta