Element vital pentru plante, pamantul are o importanta deosebite pentru toate culturile in ghiveci. Intr-un volum mic, radacinile trebuie sa se ancoreze solid, sa se poata hrani, sa aiba apa fara sa se inece si sa poata respira.
Artificiu:
Profesionistii cultiva plante de ghiveci in conditii strict controlate de umiditate, fertilizare si udari. Ei utilizeaza substraturi pe baza de turba aurie, material suplu, poros, usor, dar dificil de utilizat de un amator. Asadar, dupa ce ati cumparat o planta, schimbati-i pamantul.
Gradinarii inteleg prin termenul „pamant” acea parte din sol in care se pot cultiva plantele, in care se amesteca componente minerale: nisip, argila, calcar si elemente organice denumite „humus". Pamantul este o structura complexa si instabila, supusa in permanenta agresiunii climatelor si microorganismelor. Intr-un ghiveci, mediul exterior neavand cum sä intervina asupra calitatii si starii substratului, compozitia sa trebuie sa fie bine definita cand aducem planta acasa. Compactitatea trebuie sä fie suficienta pentru a sustine planta, cu toate radacinile perfect infipte in parnant. Capacitatea de retentie a apei este capitala pentru fertilitate, radacinile absorbindu-si hrana sub forma de saruri minerale dizolvate. Pe de alta parte, pamantul nu trebuie transformat intr-o mlastina, aeratia fiind obligatorie pentru oxigenarea radacinilor.
Pamantul de gradina:
In compozitia sa ideala, teoretic, pamantul de gradina bun trebuie sa contina 60% nisip, 25% argila, 10% calcar si 5% humus.
Procente apropiate de acestea caracterizeaza „pamantul adevarat". Atentie: „pamant vegetal" este termenul folosit deseori pentru pamanturile reconditionate sau recuperate dupa o insamantare nereusita, de o calitate agronomicä mediocre. Pamantul de gradina nu se pune in ghivece, pentru ca are o structura prea compacta si tinde sa se taseze pe masura ce udarile erodeaza. Este utilizat pentru plantele mari (palmieri, citrice, ficus, filodendron, yucca, dracena) in amestec, in proportie de 20-50%.
Mranitele:
Este mai bine sa spunem „mranitele", pentru ca sensul initial al acestui termen desemneaza produsul descompunerii unei materii simple. Exista deci mranita de frunze, de baligar, de scoarta, de turba etc.
Daca ne referim la definitia enciclopedica, mranita este „un pamant amestecat cu materii animate sau vegetate descompuse", cu alte cuvinte ceea ce gradinarii desemneaza astazi prin termenul de compost, acesta fiind definit, la randul lui, ca un „amestec fermentat de reziduuri organice si minerale, de piatra de var si de pamant ce se transformd in mranite. Diferenta consta, asadar, in gradul de descompunere a materiilor organice.
Concret, in practica, mranita este amestecul de componente minerale si organice in care cresc plantele. Ea este desemnata prin termenul generic de suport de cultura, ceea ce inseamna ca poate fi utilizate in stare pura pentru cultivarea plantelor in ghiveci. Acest lucru o deosebeste de amendamente (composturile de baligar, piatra de var, de exemplu), care pot intra in compozitia mranitelor, dar sunt prea bogate sau prea prost echilibrate pentru a servi ca suport de cultura.
„Substratul" este un amestec de diferite tipuri de pamanturi, de minerale si de mranita, adaptat culturii unui tip de plante sau unui grup de vegetale.
Mranitele din comert
Produsele comercializate sunt din ce in ce mai specializate, .inlesnindu-va munca in timpul schimbarii pamantului din ghivece sau a plantelor dintr-un vas intr-altul, asigurand si succesul acestor manevre
· Mranita pentru plante verzi: este un melanj bazic. Calitatea ei nu este intotdeauna excelenta. Formulele grele care formeaza bulgari trebuie amestecate cu cu nisip. Produsele prea suple si turboase vor fi revigorate cu pamant de gradina.
· Mranita pentru cactee: este destinata plantelor cu frunze groase, carnoase si cactusilor, dar este buna si pentru sansevieria, planta-butelca, yucca. Aceasta mranita este un amestec de nisip si de diferite turbe, continand de asemenea puzzolane, care joaca rolul de aerator al pietrisurilor.
· Mranita pentru bonsai: pentru a oferi o structura buna, trebuie sa contina pamant argilos. Densitatea ei poate fi redusa adaugand turba, scoarte compostate si puzzolane. Puteti adaugati 10% nisip.
· Mranita pentru citrice: portocal, lamai, calamondin, kumquat, dar si maslin, palmier, bougainvillea si plantele lemnoase mediteraneene. Bogata si cornpacta, aceasta mranita asociaza pamantul argilos cu nisip, turba si scoarte de copac.
· Mranita pentru orhidee: nu trebuie contina pamant. Un produs de buna calitate este compus din elemente fine: scoarte, muschi sintetic, bile de polistiren.
· Mranita pentru bacurile cu rezerva de apa: contine bile de argila integrate intr-un amestec poros, in care turba nu trebuie sa depaseasca 50%. 

Materiale de baza

Pentru mranitele si substraturile de cultura, se folosesc elemente cu origini foarte variate. Fiecare are caracteristica specifice care, combinate cu cele ale celorlalte componente, creeaza un mediu favorabil cresterii plantelor.
Artificiu:
Pentru a fi sigur ati cumparat o mranita de buna calitate, verificati-i compozitia, care trebuie, in mod obligatoriu, si fie trecuta pe pungi.
Amestecul trebuie si contina cel putin trei materii prime care si asigure o structura buna, retentia apei si afinarea.
De asemenea, este preferabil ca proportia de turba sa nu depaseasca 50%, pentru ca mranita si contina suficiente substante nutritive.
In mranita care se comercializeaza, profesionistii au amestecat, in anumite proportii, materii prime de origine naturala.
Ele pot fi gasite, uneori, sub forma bruta, ceea ce va permite sa creati substraturi de cultura dupa retete personale.
· Pamantul de gradina:
Bine lucrat, ameliorat si fertilizat cu regularitate, pamantul din gradina constituie, prin bogatia lui, un element de calitate pentru cultura plantelor din casa. Prelevati-1, de preferinta,. de la suprafata, mai curand din gradina de zarzavaturi, de pe o parcela necultivata de pe care a fost smulsa, in. prealabil, manual si cu grija, toata iarba. Nu folositi pamant care a fost tratat inainte cu erbicide (chiar daca acestea nu au mai ramas in sol), care afecteaza plantele cultivate in ghivece. Deoarece majoritatea plantelor prefera un pH acid, evitati folosirea pamanturilor calcaroase sau ingrasate cu var.
Scoateti pietricelele si radacinile de buruieni. Verificati cu atentie sa nu existe viermi (larve de noctuele, larve de carabusi, omizi etc.). Pamantul de gradina se foloseste in proportie de 25-50%. Este utilizat in special pentru plantele cu dezvoltare viguroasa care necesita o baza solida si un sol foarte hranitor.
Nisipul Se foloseste indeosebi nisip de rau, o roca sedimentara supla, formata, in principal, din boabe de cuart al caror diametru maxim este de 2 mm, pentru nisipul fin, si de 5 mm, pentru cel ordinar.Nisipul de cariera este format din maluri alcaline, ale caror particule ultrafine se aglutineaza
.Nu este indicat pentru cultura plantelor de interior.
Nisipul de cuart, pentru ca nu se taseaza, joaca, in esenta,rol de drenant (scurgerea apei aerare).Proportia de nisip intr-un substrat de cultura poate atinge 50% pentru mranitele destinate rasadurilor, butasilor si cacteelor.Nisipul nu contine nici un element mineral benefic plantei.
· Turba aurie:
Este un material preferat de horticultorii profesionisti pentru ca actioneaza ca un burete natural, retinand pana la de trei sute de ori volumul sau in apa, dar si de bun aerator al substraturilor datorita faptului ca nu se descompune. Cu reactie acida (pH 4-5), turba aurie intarzie efectul clorozant al apei din canalizarea orasului, foarte calcaroasa. Formata din muschi(sfagnum) sau din specii de stuf ori rogozuri (Carex), turba aurie prezinta inconvenientul de a se reumezi foarte greu atunci cand este tare uscata (apa curge pe deasupra). In schimb, nu este afectate de germeni de boli. Turba aurie este bine tolerata de toate plantele. 0 vom gasi in toate mranitele din comert, caci este ieftine, usor de depozitat,de amestecat si nu reactioneaza chimic cu alte substante. Viitorul turbei de cultura este incert, siturile exploatabile devenind din ce in ce mai rare, extractia de turba generand importante probleme ecologice in regiunile din nordul Europei (distrugerea ecosistemului si vegetatiilor unice). Turba aurie se foloseste in proportie
de 25-35% in diverse substraturi.
Concentratia ei poate ajunge la 50% in mranitele pentru rasaduri butasi.
· Turba bruna si neagra:
Turba aurie este relativ recenta (300 pana la 1 500 de ani, dupa siturile de exploatare) si se extrage din straturile superficiale. Cu cat stratul este mai adanc, deci mai vechi, Cu atat culoarea turbei este mai inchisa. Turba bruna are o vechime de
1 000-5 000 de ani si s-a format intr-un mediu anaerob.
Inca usor fibroasa, este foarte spongioasa, bogata in materii joaca un rol important in retentia de apa (pana la de 500 de ori volumul ei).
Si mai veche (pana la 30 000 de ani), turba neagra se prezinta sub forma unei materii usoare, fine, umede, comercializata deseori sub denumirea de „mranite, dupa concasare si amestecare cu putina turba roscata. Produsul este destul de compact si formeaza bulgari. Are tendinta de-a se imbiba cu apa si de a o elibera greu, de unde riscurile evidente de asfixiere a radacinilor.
Aceasta mranita de turba, care poarta adeseori banala denumire de „mranita" horticola", da rezultate proaste cultura plantelor de interior. In orice tip de substrat, turba bruna sau neagra nu trebuie sä depaseasca 25%.
Folosirea ei face necesara si fertilizarea.
· Turba fibroasa:
Forma de prezentare particulare a turbei aurii, care, in loc de a fi concasata fin si apoi compactata, cum se face de obicei, este concasata in bulgari mari care pastreaza bine structura fibroasa a materiei. Este vorba numai de turba de sfagnum, in general forte tanara, carei structura este si mai aerata. In structura ei pot fi gasite fragmente vegetale intacte.
Turba fibroasa se gaseste in unele substraturi pentru orhidee, in care este uneori folosita instare aproape pura.Rolul ei este in special acela de a evita compactarea mranitei.
Este folosita in amestecurile de pamanturi pentru bromeliacee, ferigi si pentru orhidee terestre (Cymbidium).
· Pamantul de ericacee:
Rezultat al descompunerii radacinilor si tulpinilor ericaceelor din campii si paduri, adevaratul pamant de ericacee este un fel de mranita fibroasa care contine o proportie mare de nisip. Este apreciat mai cu seama pentru bunul sau echilibru fizic si pH-ul lui acid (5,5), care fac din el substratul de predilectie pentru cultivarea plantelor calcifuge. Foarte sarac in saruri minerale, pamantul de ericacee nu se foloseste in stare pura decat pentru azalee. El intra totusi in compozitia a numeroase amestecuri, indeosebi pentru ferigi, begonii, gardenii, flori cu bulbi etc.
Siturile de exploatare naturala fiind din ce in ce mai restranse, veritabilul pamant de ericacee este adeseori inlocuit de un amestec de nisip si turba roscata. De fapt, acest produs se dovedeste adeseori a fi prea fin cernut, de unde riscul de compactare, nefasta pentru radacini. Un amestec cu mulci din scoarta de pin sau de fibra de nuca de cocos se apropie mai mult de calitatea pamantului de ericacee „salbatic".
Compostul menajer:
Pamant gras si negru, obtinut prin descompunerea, timp de 6-12 luni, a deseurilor organice de origine vegetala provenite din casa si gradina. Iarba tunsa, frunzele moarte, gramezile de crengi rupte, fructele stricate, cojile de oua, zatul de cafea, cenusa de lemn intra in componenta acestui produs heteroclit, dar bogat in materie organicä si in elemente fertilizante. Compostul menajer trebuie sa fie cernut inainte de a fi folosit.Textura lui, destul de compacta, nu permite sa fie folosit in stare pura la cultura in ghivece, dar el poate inlocui pamantul de gradina sau mranita de frunze in anumite amestecuri.
· Scoartele:
Folosirea scoartei de pin in compozitia substraturilor dateaza de mai putin de douazeci de ani. Inainte, acest reziduu al ferastraielor era pur si simplu ars.
Astazi, scoarta este pe cale de-a inlocui, treptat, turba, pentru ca este un material usor dereinnoit, prelevat de la arbori din culturi planificate.
Utilizarea scoartei nu produce un impact negativ asupra mediului inconjurator, deoarece nu provine din padurile spontane.
Scoartele de pin concasate si compostate intra in alcatuirea a numeroase mranite.
Ele dau un produs suplu, bine aerat, usor, care retine destul de greu apa si este acid (pH 4-5).
0 mranita compusa numai din scoarta in diferite stadii de descompunere este un produs de calitate inferioara, care trebuie imbogatit cu pamant de gradina sau de compost menajer.
Un simplu amestec de turba si de scoarta nu este satisfaator, fiind sarac si instabil.
Scoartele necompostate de calibru mic (10-15 mm) constituie baza substraturilor pentru orhideele si bromeliaceele epifite.
Scoartele de arbori foiosi nu sunt folosite in substraturi din cauza concentratiei mare de tanin, care stopeaza cresterea plantelor.
· Mulciul de scoarte:
Este produsul cel mai putin nobil rezultat din exploatarea scoartelor de pin. Se prezinta sub forma de lamele fibroase de dimensiuni foarte variabile. Este folosit ca strat protector (de gunoi cu paie). Totusi, dupa concasare, poate fi folosit pentru a face mai usoare mranitele de turba neagra sau un pamant de gradina putin prea argilos. Ferigile apreciaza foarte mult prezenta acestui material.
· Baligarul (gunoiul de grajd):
Considerat panaceu al gradinarului, acest amestec de fecale animale cu diverse componente organice ale asternutului de grajd (paie sau turba, in special) nu se foloseste decat dupa o lunga compostare (cel putin 6 luni, ideal, 8-12 luni). Dupà descompunerea completa, se obtine un produs destul de greu, gras, negru care odinioara era numit mranita de baligar, iar astazi, compost de baligar. Calitatea variaza mult in functie de
originea animala, cele de cal si de bovine fiind mai bune, cu o mare bogatie de materii fertilizante si o buna textura fibroasa.
Cele de oi si de iepuri sunt mai uscate si mai sarace. Gainatul de pasare este putin utilizat. Tehnica de compostare este importanta.
Recuperarea ingrasamantului lichid (purinul - urina animalelor), care este adaugat cu regularitate pe sirele din platforma de baligar, pentru ca este bogat in azot, amelioreazia activitatea microbiana, la fel ca si intoarcerea regulata a sirelor.
Baligarul poate sa fie amestecat cu compostul menajer intr-o proportie de 30-50%. Este important sa cunoasteti originea baligarului pe care il utilizati, pentru a fi siguri ca paiele nu contineau erbicide. Anumite produse au o remanenta atat de mare, incat ar putea sa existe urme in substraturi.
Din acelasi motiv, nu aveti incredere in nici un fel de produs animal(sange, oase, piei, gdinat, pene etc) a carui origine vä este necunoscuta. Acestea pot confine substante daunatoare pentru plante, pentru mediul ambiant si pentru sanatatea dumneavoastra.
Composturile de baligar se gasesc in comert. Majoritatea sunt imbogatite cu alge compostate cu un important aport de oligoelemente si de hormoni utili. La plantele de casa, gunoiul de garaj este utilizat indeosebi pentru a imbogati, intr-o proportie de 10-20%, substraturile plantelor cu crestere rapida sau puternica.
· Cojile de cacao:
Invelisul celulozic al bobului de cacao este recuperat, curatat, uscat ambalat, pentru utilizarea in horticulture (adeseori sub numele de mulcao).
In primul rand, este utilizat pentru invelirea tulpinilor, inlocuind scoartele de pin. Totodata, poate fi integrat in substraturi pentru plantele de ghiveci. Cu toate ca este fina, coaja de cacao nu se descompune foarte repede, ceea ce-i permite sa joace un rol de substanta-tampon intr-o mranita sau intr-un amestec cu pamant de gradina. Este suficient s-o maruntiti putin intre degete si s-o incorporati omogen, in medie, in proportie de 10%. Coaja de cacao este folosita in substraturile destinate bacurilor cu rezerva de apa, fiind mai ieftina decat bilele de argila expandate. In acest caz, este folosita integral.
· Fibra de cocos:
Invelisul fibros care acopera nuca de cocos este interesant.
Concasat sau taiat marunt, isi pastreaza textura si este folosit la aerarea turbelor brune, a cornposturilor menajere sau a pamanturilor de gradina prea grele.
Poate fi incorporat in substraturile de cultura pentru ferigi, bromeliacee si orhidee terestre, in proportie de 10-20%.
Pulverizat cu finete, uscat, apoi compactat sub forma de caramizi rehidratabile, este propus ca inlocuitor al turbei avand o capacitate de retentie a apei comparabila.
Desi este numit uneori „mranita", acest material nu poate alcatui singur substratul.
Sfagnum (muschiul de turbarie):
Acest muschi cu structura spongioasa si fibroasa era odinioara foarte raspandit in zonele mlastinoase. El este principalul constituent al turbariilor din Germania de Nord si din Irlanda. Considerat providential pentru orhidofili, sfagnumul a fost exploatat fara masura, pana cand aproape a disparut. Devenit o marfa rara si scumpa, el a fost abandonat in folosul muschiului de poliuretan care retine bine apa, dar nu o restituie, cu regularitate, plantelor cultivate. De curand a aparut pe piata sfagnum din Chile.
· Radacinile de ferigi:
Acest material natural face parte din compozitia clasica a substratului pentru orhideele epifite. Se foloseste indeosebi radacina de polipodium, structura ei fibroasa conferind substratului de cultura calitatea de a fi filtrant.
Radacinile ferigilor au fost inlocuite cu scoarta de pin, deoarece exploatarea lor provoca probleme ecologice si aveau costuri ridicate. Procurate de la iubitorii de orhidee, pot fi incorporate, in proportie de circa 30%, in substratul speciilor de mici dimensiuni, care vor aprecia finetea acestui suport. De altfel, se folosesc de asemenea placi de trunchi de ferigi arborescente, cu structura fibroasa, pentru a prinde de ele bromeliacee epifite (indeosebi tilandsiile) si mici orhidee suspendate.
· Deseurile de lana:
Este o materie de recuperare noua, care provine din filaturi. Este vorba de deseuri de lana, prezentate sub forma de granule compacte de circa 0,5 cm diametru.
Incorporate in mranita, in proportie de 10-15%, granulele joaca un dublu rol: retentia apei si usurarea substratului. Frecventa stropirilor este sensibil redusa. Produsul se descompune lent (in jur de un an), eliberand componenti azotati si oligoelemente.

Materiale sintetice

Elementele care constituie pamantul si composturile nefiind intotdeauna foarte stabile si fiabile, profesionistii adauga in substraturile de cultura materiale, naturale sau industriale, cu proprietati constante si usor de controlat. Ele sunt intalnite din cein ce mai mult in mranitele destinate amatorilor.
Artificiu:
Pentru a evita putrezirea butasilor si a semintelor, folositi materiale sintetice care sunt inerte chimic si nu au o structura favorabile dezvoltarii ciupercilor ce „topesc" semintele (Botrytis, Pythium). Perlitul vermiculitul dau rezultate foarte bune. Ele pot sa fie folosite stare pura sau in amestecuri. Puteti amesteca nisip de rau cu puzzolane pentru a creste efectul drenant.
Pentru realizarea mranitelor din comert, se recurge in prezent la materiale naturale sau sintetice care nu intra in compozitia obisnuita a solurilor.
Este vorba de produse industriale al caror domeniu de intrebuintare nu cuprindea si horticultura, dar care au demonstrat ca sunt valoroase. Materialele sintetice sunt disponibile si in stare pura, permitandu-va sa realizati amestecurile dorite.
Ele sunt usor de folosit si au o textura supla si placuta.
Chiar daca in prezent sunt putin folosite din cauza pretului ridicat, faptul ca pot fi produse in cantitatile dorite fara a afecta mediul inconjurator face din ele materialele viitorului.
Perlitul:
Este o silice expandata, ce se prezinta sub forma de mici perle albe sau gri, foarte usoare (60-100 g/l). Din cauza greutatii mici, perlitul este din ce in ce mai mult folosit pentru a inlocui nisipul in mranita din comert.
El are, esentialmente, rol de aerator al substratului. Poate fi folosit in stare puna sau in amestec cu nisip sau cu vermiculit, pentru seminte (rasaduri) si butasi.
In mranita care contine pamant de gradina sau turba neagra destul
de compacta, incorporati 10-20% perlit si veti obtine rezultate excelente.
Puzzolane:
Este o roca vulcanica silicioasa cu structura alveolars, care se concaseazt in particule de 2-5 mm diametru, cu contur neregulat. Puzzolane are propriettti puternic higroscopice (refine apa). Se foloseste pentru aerarea substraturilor, ca inlocuitor al pietrisurilor dintr-un pamant de gradina. Necomprimabilá, limiteaza tasarea substratului. Varietatile cu granulometria cea mai mare sunt incorporate in mranitele pentru bacuri cu rezerva de apa, deoarece creeaza o aeratie mai eficiente decat traditionalele bile de argila expandata, rotunde, pe care pamantul umed adera rapid. Puzzolane poate fi .folosita, de asemenea, ca pat de drenaj la fundul ghiveciului sau pentru a tapisa farfuriile sau platourile pe care sunt puse ghivecele, dupae a fost imbibata cu apa. Plantele beneficiaza astfel de o ambianta umeda, fara ca radacinile fie asfixiate.
Vermiculitul:
Fabricat din argila incalzita la o temperatura foarte mare, vermiculitul seamana cu mici aschii de pluta sau de lemn. Este format din minerale care se aglutineaza sub forma de lamele. Foarte usor, cantaeste cam 10 g/l. Este un material inert chimic, care nu interactioneaza cu planta. Este folosit adeseori pentru rasaduri sau butasi, in loc de nisip, radacinile tinere formandu-se fara probleme in acest mediu usor si aerat.
Este un excelent element de aerare si de drenaj in substraturi, pentru ca nu retine apa.
Argila expandata :
Obtinuta prin ardere, se prezinta sub forma de bile cu textura alveolars, al caror diametru variaza intre 0,5 si 3 cm.
Deoarece nu retin apa, bilele de argila sunt intrebuintate mai ales pentru drenaj sau sunt incorporate in mranita pentru bacurile cu rezerva de apa. In acest din urma caz, este preferabil sa le spargeti, pentru a avea forme neregulate, mai eficiente in aerare.
Agrozilul:
Produs de sinteza, avand la baza siliciu, agrozilul contine, de asemenea, azot si acid fosforic, stimuland dezvoltarea radiculara. Agrozilul mareste capacitatea de retentie a apei in mranite. El se comporta, in aceeasi masura, si ca un reglator al capacitatii de fertilizare, fixand excedentele de saruri minerale, evitand astfel arderea radacinilor. Se incorporeaza direct in substrat.
Lana din piatra
Material fibros, asemanator vatei de sticla, dar compactat, se prezinta
sub forma de mici cuburi care se incorporeaza in anumite substraturi. Retentia de apa eficiente a materialului ,precum si aspectul sau solid permit un bun echilibru intre umiditate si drenaj. Puteti cultiva plante numai in lana de piatra, adaugandu-i un fertilizator picatura cu picatura.
Dolomitul:
Este o roca sedimentara formata din carbonat de calciu si de magneziu amestecat cu calcite. Se foloseste dupa concasare, pentru reducerea aciditatii substraturilor bogate in turba sau pentru a le conferi alcalinitatea dorita. Se adauga intotdeauna putin dolomit in substraturile de cultura pentru sabotullui-Venus (Paphiopedilum), una din putinele orhidee ce prefera un mediu bazic.
Carbunele de lemn:
Cunoscut pentru virtutile lui antiseptice, este incorporat, adeseori, in bucati mici, in apa in care sunt pusi la inradacinat butasii. Pudra de carbune de lemn poate sa fie amestecata in substraturile plantelor cu radacini carnoase (orhidee si cactee, in special) pentru a evita riscurile putrezirii.
DRENAJUL
In gradina, apa de ploaie sau cea provenitä din udari patrunde in sol, fiind partial absorbite de radacini. 0 parte din surplus este stocata la suprafata solului, iar restul se infiltreazei in profunzime. Aceleasi fenomene se produc si in ghiveci. Daca excesul de apa nu poate fi indepartat prin orificiul din fundul ghiveciului, radacinile se vor ineca si se vor asfixia in apa stagnanta. Profitand de mediul inchis, umed si compact, bacteriile ciupercile vor ataca radacinile slabite, determineind putrezirea lor. In acest stadiu, planta are putine sanse de a supravietui. Trebuie deci se asigurati evacuarea apei, printr-un strat drenant pe fundul ghiveciului. Format din 3-5 cm de bile din argila sau de pietris, acesta va impiedica radacinile sa formeze un dop, care poate astupa orificiul ghiveciului. Stratul drenant izoleaza mranita de apa stagnanta din farfurie, impiedicand-o sa urce spre planta prin capilaritate. 

Retetele noastre de substraturi:

Chiar daca mranitele de calitate superioara oferite in comert sunt din ce in ce mai complexe, integrand un numar tot mai mare de materii prime, fiecare planta trebuie sa aiba un amestec specific de pamanturi, care sa satisfaca nevoile ei particulare. Este ceea ce fac, de altfel, horticultorii, care elaboreaza impreuna cu specialistii „retete"
al caror secret este pastrat cu strictete. Noi va prezentam cateva dintre ele, adaptate nevoilor particulare ale gradinaritului in casa.
Artificiu
Pentru plantele usor de cultivat, folositi mranitele din comert. Ele au avantajul de-a fi fabricate din materii prime ale caror origine si calitate sunt controlate. Produsele bune nu sunt afectate de agenti patogeni si de buruieni. Este un avantaj fata de ametecurile „casei", formate din pamant de gradina si compost.
Experienta a demonstrat ca folosirea mranitelor din comert da rezultate bune.
Se poate totusi reprosa multora dintre aceste substraturi ca sunt excesiv de bogate in turba, ceea ce contribuie fie la o uscare rapida, fie la un exces de umiditate, dupa cum le udam, putin sau prea mult.
Daca nu aveti posibilitatea de a dispune de un larg sortiment de materii prime pentru a vi realiza propriile amestecuri, nu ezitati Si combinati doua mranite de texturi diferite, de exemplu un amestec greu, ca mranita pentru citrice sau bonsai, cu unul usor, ca mranita pentru plante cu flori sau pentru cactee. Veti obtine astfel un compromis reusit pentru a cultiva cu succes plante obisnuite.
Dar, daca preferati retetele clasice combinatiilor proprii, incercati compozitiile urmatoare. Noi le-am verificat, in timp, cu succes.
Substratul clasic: destinat plantelor obisnuite (ficus, filodendron, croton, dracena, cordiline, potos, diefenbahia etc.) este un amestec in parti egale de mranita de frunze (sau de scoarta), de nisip de rau, de turba aurie si de pamant de gradina.
Bacurile cu rezerva de apa: folositi amestecul clasic compus din elemente grosiere (necernute) la care adaugati 15% bile din argila sau puzzolane.
Ferigi: 2/4 pamant de ericacee fibroase, 1/4 mranita de frunze, 1/4 fertilizant organic (baligar). Bromeliacee: mranita de frunze, pamant de ericacee fibroase, mulci de scoarta de pin, vermiculit si turba aurie in parti egale.
Varianta: 2/4 pamant de ericacee necernut, 1/4 fibre de cocos, 1/4 scoarta de pin (15 mm).
Plante grase: 1/3 nisip ordinar de ran, 1/3 mranita de frunze (sau de scoarta), 1/6 perlit sau vermiculit, 1/6 turba aurie.
Cactee: 1/2 nisip de rau, 1/4 mranita de frunze si 1/4 turba aurie, amestec la care adaugati 20% pietricele.
Orhidee epifite: mici aschii de scoarta de pin (10-15 mm), polistiren expandat, spuma de poliuretan sau vata minerala (cuburi cu latura de 1 cm), radacini de ferigi si sfagnum. Proportia ingredientelor variaza in functie de specie. Important este sa obtineti un amestec foarte granulos, filtrant, in care radacinile sa se ancoreze puternic.
Orhidee terestre: turba roscata concasata si substrat pentru orhidee epifite, in parti egale.
Bulbi si tuberculi: pamant de gradina, nisip, turba bruna si mranita de scoarta, in parti egale.
Plante cu flori: 1/4 pamant de gradina, 1/2 mranita din scoarta sau pamant de ericacee, 1/4 turba aurie.
Amestec clasic: nisip, turba si mranita.
Pentru plantele efemere, mranita de muscate, supla si poroasa, este suficienta.
Citrice: 1/2 pamant de gradina, 1/4 nisip, 1/4 turba aurie. Adaugati 10% fertilizant organic (baligar) compostat si alge.
Palmieri: nisip fin de rau, pamant de gradina, mranita de scoarta, turba bruna, turba aurie. gunoi de grajd descompus, in parti egale. O varianta mai simpla asociaza mranita de turba, nisip si pamant de gradina in parti egale.
Aceste amestecuri pot fi folosite si pentru cicadacee (Cycas, Encephalartos).
Bonsai: pamant de ericacee, mranita de frunze (sau de scoarta), nisip de rau si pamant de gradina, in parti egale. Plante in ghivece suspendate: pamant de gradina, pamant de ericacee nisipos, necernut, si mranita de scoarta, in parti egale.
Zingiberacee (alpinia, curcuma, hedichium etc.): 1/2 pamant de gradina, 1/4 turba aurie si 1/4 mranita de scoarta. Adaugati 20% fertilizant organic pe baza de baligar compostat si alge.
Plante mediteraneene
dafini, bougainvillea, mimoze etc.): pamant de gradina, nisip, turba roscata si mranita de scoarta, in parti egale.
Retineti ca majoritatea amestecurilor care contin pamant de gradina pot fi facute mai usoare adaugandu-le in jur de 10% puzzolane sau perlit. La amestecurile fibroase adaugati vermiculit.

Schimbarea ghivecelor:

Considerata de gradinarii incepatori o operatiune delicata, schimbarea ghivecelor este simpla, facand parte din intretinerea plantelor din casa.
Realizata corect, schimbarea ghiveciului nu afecteaza planta, dar ii faciliteaza dezvoltarea.
Artificiu
Când cumparati o plan�rugati-l pe vanzator sa verifice daca trebuie si i se schimbe ghiveciul. In majoritatea cazurilor, plantele care provin din sere de productie au dezvoltat multe radacini care epuizeaza aproape total mranita. Alegeti un ghiveci care va place si cereti vinzatorului sa vi-l schimbe pe cel vechi. In acest fel, veti avea „liniste" cel putin un an.
Operatiunea constä in transferarea unei plante dintr-un ghiveci intr-altul. Substratul este inlocuit doar daca vasul nu are dimensiunile potrivite.
Timpul potrivit:
Schimbarea ghiveciului se face, de preferinta, in timpul vegetatiei, adica intre 15 februarie si sfarsitul lui martie. Dar, daca este nevoie, puteti sä-1 schimbati in orice perioada a anului.
Daca operatiunea este bine facuti, planta nu va fi afectate. Evitati sä schimbati ghiveciul plantelor care au nevoie de repaus vegetativ iarna, incepand din septembrie. Noul substrat stimuleaza cresterea din cauza elementelor fertilizante pe care le contine.
Semne care nu insala:
Nu toate plantele au nevoie sa fie schimbate din ghiveci anual. Transvazarea depinde de ritmul lor decrestere, dar si de raportul dintre volumul plantei si cel al ghiveciului. Daca planta nu mai are stabilitate din cauza ramificarii puternice, schimbati-i imediat ghiveciul.
Este si cazul plantelor care ies din ghiveci sau al celor care ocupa tot volumul vasului, facand imposibila udarea.
Stoparea sau un ritm scazut al cresterii si ingalbenirea nervurilor arata ca trebuie sa schimbati ghiveciul.
:Taierea radacinilor
Dezvoltarea radacinilor este proproportional cu cresterea partii aeriene.Volumul redus al ghiveciului provoaca o crestere in spirale a radacinilor, care se aglomereaza la
baza substratului, nepermitandu-i plantei sa se hraneasca asa cum trebuie.
Separati radacinile si, nu ezitati taiati ghemul format. In acest fel, veti facilita formarea de radicele, care absorb eficient elementele nutritive din sol.
Etapele, pas cu pas:
Incepeti prin a observa ghiveciul. Daca pare prea mic in raport cu planta, schimbati-l. Se foloseste in general un recipient care are un diametru cu 2-4 cm mai mare, cele mai multe plante preferand sa se simta stramtorate. Puneti o bucata de ceramica sau de plasa pe gaura de la fundul ghiveciului, pentru a nu se infunda. Intindeti un strat drenant (bile de argila, pietris, puzzolane) gros de 3-5 cm. Umpleti intre un sfert si o treime din volumul ghiveciului cu mranita. Scoateti planta batand (usor) laturile ghiveciului de coltul unei mese (este de preferat ca planta sa nu fie udata in saptarnana antertoara schimbarii ghiveciului). Tundeti radacinile, apoi puneti bulgarele ramas pe noua mranita, plasand planta in centru, daca ghiveciul este rotund, si usor descentrat, daca vasul este dreptunghiular. Partea de sus a bulgarelui trebuie sa fie ingropata pe o adancime de 1-2 cm. Puneti mranita in ghiveci si intre radacini. Indesati pamantul si udati-l apoi abundent.
HIDROCULTURA
Plecand de Ia principiul ca intr-un ghiveci pamantul are rolul de suport pentru radacini si ca plantele se alimenteaza cu apa, s-a imaginat, acum o jumatate de secol, o metoda de a inlocui substratul cu materiale inerte chimic, alimentate in
permanenta cu o solutie nutritiva. Aceasta tehnica, „hidrocultura", este foarte utilizate de profesionisti pentru producerea legumelor in sere
(tomate, castraveti) si a florilor taiate. Este aplicabila, de asemenea, plantelor de interior. Avantajul este absenta pamantului, inlocuit cu un material curat care nu pateaza (bile de argila si puzzolane). Intretinerea este mai usoara, intrucat plantele beneficiaza in permanenta de apa si de ingrasamant. Rezultatele sunt, in general, excelente, cu o crestere spectaculoasa. In magazinele de specialitate se gasesc kituri asamblate pentru cultura hidroponica (bacuri speciale, ingrasaminte, bile). Inlocuiti substratul clasic cu o
hidrocultura, la plantele tinere,dupa ce le-ati spalat radacinile.
SURFATAREA
Cand plantele devin prea voluminoase pentru a fi manipulate sau cand ghiveciul este foarte mare (cel putin 40 cm in diametru) schimbarea completa a vasului devine dificila, daca nu de-a dreptul imposibila. Faceti atunci doar o surfatare care consta in a scoate cat mai multa mranita de la suprafata ghiveciului si a o inlocui cu un nou substrat. Operatiunea poate fi efectuata de doua ori pe an: Ia inceputul primaverii si la sfarsitul verii. Tot in septembrie, surfatati si plantele care au epuizat mranita vara.

Cosuri cadou pentru Craciun