„Locuinta pentru plante, ghivecele, jardinierele, oalele, canile, bacurile, castroanele, bolurile sau cosurile influenteaza puternic  „comportamentul" acestora. Un ghiveci trebuie sa fie stabil, bine proportionat, dar si estetic, pentru
forma, culoarea, finisarea concura, in mare masura, la accentuarea rolului decorativ al plantei.
Artificiu:
Pentru fiecare planta cumparati un ghiveci ori un vas-masa nou, ale carui dimensiuni sa corespunda perfect cu diametrul si inaltimea volumului de pamant. In aceasta privinta nu exista masuri standard.
Termenul generic de „recipiente" include toate tipurile de vase in care pot fi cultivate plantele: ghivece-masca, cupe, boluri, oale, hardaie, strachini, ulcele, terine, jardiniere, bazine, cosuri etc. Trebuie clar deosebite recipientele in care se cultiva planta, care au obligatoriu cel putin un orificiu la partea inferioara, de cele decorativ, care sunt etanse si permit asezarea plantelor pe once mobila si oriunde in casa, fara teama ca vor pata lemnul sau ca va curge din ele apa. Recipientele decorative au si ele o denumire generica - ghivece-masca.
Principalul lor inconvenient este ca, dupa stropiri, retin in exces apa. Goliti-le de aceea dupa fiecare udare, pentru ca radacinile sä nu stea in apa, fapt care provoaca asfixia plantei, duce la aparitia ciupercilor si, in final, la dezvoltarea putregaiului negru. Boala se manifesta prin brunificarea frunzelor, urmata de o afectare generala a partilor aeriene ale plantei.
Rolul decorativ al recipientelor de cultura nu este neglijabil si este determinat de textura (un lut cu granulatie fina, o smaltuire frumoasa, motive decorative desenate on sculptate etc.).
Goliti periodic farfuria in care stau pentru a indeparta excesul de apa.
Fara ghiveci nu se poate:
Indiferent de forma si volumul lor, recipientele servesc, in principal, la sustinerea si protejarea radacinilor plantei. Peretii ghiveciului, indiferent de finetea texturii, impiedica contactul direct al radacinilor cu exteriorul, ceea ce ar provoca uscarea lor.De asemenea, in ele se pune pamantul ce retine si apa si mineralele. De aceea, toate recipientele trebuie considerate „gradini miniaturale", autonome, in care fiecare planta se dezvolta si prospera. Multa vreme, ghivecele au fost facute din pamant ars, material poros, care lasa radacinile sä respire. Experienta a demonstrat ca plantele se pot cultiva cu acelasi succes si in recipiente din materiale compacte: plastic, ceramica smaltuita, metal etc. Importante sunt doar substratul in care le punem si orificiul din fundul vasului. Calitatile diferitelor materiale din care sunt confectionate vasele vor fi prezentate in paginile urmatoare.Exista o caracteristica asupra careia trebuie insistat: stabilitatea recipientelor. Deoarece plantele sunt supuse capriciilor si fanteziei naturii, simetria lor este, de cele mai multe ori, imperfecta, iar dezvoltarea anarhica, mai ales daca le si tertilizam. In plus, plantele au tendinta de a se orienta in directia surselor de lumina ori spre ferestre, rezultatul fiind o silueta dezechilibrata.Daca este vorba de o tufa mica erbacee ori de una sub, forma de rozeta, nu sunt probleme. In schimb, in cazul unui arbore, arbust sau al unui boschet, riscurile de cadere sunt evidente. De aceea, trebuie sa va asigurati nu numai ca ghiveciul are o stabilitate perfecta (diametrul bazei trebuie sa fie cel putin egal cu o treime din inaltimea ghiveciului), dar ca este si suficient de greu pentru a contrabalansa dezechilibrul natural al plantei. Aici puteti trisa putin, amestecand in substrat o cantitate suficienta de nisip: este cel mai greu material care poate fi folosit (de trei ori mai greu decat pamantul de turba). In conditii ideale, greutatea vegetala nu trebuie sa depaseasca o treime din cea a vasului plin cu substrat.
Dimensiunile perfecte:
Majoritatea plantelor din casa se simt bine in vase inguste. Radcinile lor se ramifica de jur imprejurul substratului. Plantele mari (palmierii), prefera ghivece adanci, in timp ce peperomia, hipoeste, violeta, fitonia multe alte plante care formeaza mici tufe stau foarte bine in strachini, boluri sau cani mai mult largi decat inalte. In practica, inaltimea unui recipient trebuie sä reprezinte intre un sfert si o treime din inaltimea plantei (partea aeriana + radacinile), pentru plantele de circa 1,50 m inaltime si in jur de o cincime, pentru cele mai inalte. In comert, ghivecele sunt clasificate dupa diametrul lor. Acesta este, de obicei, egal cu doua treimi din inaltimea recipientului. De exemplu, intr-un ghiveci de 18-20 cm in diametru va putea fi pusa o planta de 80-120 cm. Cu cat planta este mai ampla, mai rasfirata, cu atat ghiveciul trebuie sä fie mai larg.
Stil si armonie:
Recipientele participa din plin la realizarea impresii decorative pe care o produc plantele. In mare masura este vorba si de moda, pentru ca in fiecare an apar noi colectii de ghivece si vase-masca. Nu trebuie in nici un caz sa fiti adeptii unitatii cromatice, de forme sau de motive decorative, chiar daca ea garanteaza crearea unei armonii perfecte. Punerea fata-n fata a lemnului si a oalelor, contrastul dintre plastic si metal pot genera tot atatea efecte creative. Regula de aur este pastrarea discretiei si a sobrietatii. Cu exceptia plantelor izolate si foarte arhitecturale prin ele insele (in special cacteele), evitati fanteziile... ultrafanteziste pentru ca nu au viata lunga.

 


Materiale pentru recipiente

De la lut la rasini sintetice, de la lemn ceramica la metal, exista o mare diversitate de vase pentru cultura plantelor de interior. Aspectul decorativ este cel care primeaza
Artificiu: Pe fundul vaselor in care se cultiva plante trebuie sa existe unul sau mai multe orificii prin care sa poata fi evacuate apa in exces. Daca ele nu exista, giuriti vasul cu un burghiu.
Sa curatam un chivegi:
Inainte de reutilizare, orice ghiveci care a avut in el o planta, trebuie foarte bine curatat. Tineti-l o noapte intr-un dezinfectant diluat (15%). Apoi spalati-l foarte bine pe dinauntru si pe dinafara cu apa si sapun si frecati-l energic cu o perie. Clatiti-l in cateva ape.
Alegerea materialului pentru un recipient depinde de estetica lui, de forma, culoare, textura si de armonizarea cu decorul camerei. Conteaza si pretul, care variaza de la un model la altul.
Pamantul ars:
Vase traditionale, ale caror caracteristici variaza in functie de lutul folosit, de modul de ardere, de tehnologie de fabricare. Pentru plantele de interior, nu cautati oale groase, neporoase, intotdeauna mai scumpe.
Avantajul materialului sunt tocmai porozitatea, care permite indepartarea excesului de apa, si aspectul lui estetic, care se integreaza perfect in interioarele stil sau rustice. Formele si dimensiunile pot fi mereu altele. Multe oale sunt lucrate manual. Verificati-le calitatea si stabilitatea.
Rasina sintetica:
De cele mai multe ori, materialului i se spune „plastic".
Termenul, avand conotaie peiorativa, nu poate fi insa folosit pentru toate recipientele din rasini.
In general, majoritatea sunt prevazute cu un sistem de rezerva de apa, un avantaj major daca obisnuiti sa lipsiti des de acasa. Nu trebuie sa udati planta in exces. Recipientele din rasini au, de obicei, forme geometrice simple: cubice, cilindrice, paralelipipedice.
Liniile sunt sobre, pline de eleganta, moderne.
Unele le imita pe cele din pamant ars. Cele mari stint usor de manevrat pentru ca sunt
foarte usoare. In ceea ce priveste pretul, el este mai mic decat al vaselor din pamant ars, dar sunt si mai putin durabile.
Goliti farfuria:
In afara de papirus (Cyperus) si rogoz (Carex), care accepta sa stea cu „picioarele in apa", nici o plantei de interior nu suporta excesul de apa. Cactusii si orhideele putrezesc in cateva zile daca ghiveciul sta in apa. Daca temperatura din casa nu depaseste 24°C, dupa 10-15 minute de ia udare, goliti farfuriile ghivecelor.
Lemnul:
Frecvent utilizat in trecut pentru bacurile mari, hardaiele, lazile din serele de portocali, lemnul a iesit din moda. Majoritatea modelelor disponibile sunt cele de teck. Au o linie foarte pura, fiind potrivite pentru un balcon sau pe o terasa. In general, sunt foarte mari. Principalul inconvenient al lemnului este sensibilitatea lui la umiditate, chiar si in cazul esentelor care nu putrezesc. Sunt foarte rare modelele cu orificii pentru eliminarea excesului de apa. Bacurile de lemn sunt folosite ca ghivece-masca pentru recipientele din plastic. 0 solutie practica, ce face sa i se ierte lemnului toate defectele. Lemnul este destinat, in mod special, decorurilor rustice sau interioarelor in stil scandinav, unde este elementul esential.
Ceramica si vasele smaltuit „
Foarte la moda in prezent, ghivecele din ceramica dau frau liber fanteziei decorative, permitand utilizarea unor modele agresive, in culori tari, sau, in olaritul smaltuit, a nuantelor in degrade, cu un efect uluitor. Atentie, majoritatea nu au orificiile necesare eliminarii excesului de apa si atunci este mai bine sa fie utilizate pe post de vase-masca. Ghivecele din ceramica au dimensiuni medii, rareori mai mult de 40 cm diametru, si pretul lor creste proportional cu marimea. Sunt grele, dar foarte decorative. Din placate, ceramica crapa sau se sparge foarte usor. Oalele smaltuite sau lacuite au modele foarte variate, cele mai cautate fiind cele lucrate individual, manual, cu o patina inimitabila. Recipientele de acest fel pot fi lasate afara pana la sfarsitul verii, dar iarna trebuie aduse inauntru.
Bacuri cu rezerva de apa:
Cand au inceput sa fie comercializate, aceste recipiente purtau numele creatorului lor.
Cu timpul, au aparut tot mai multi fabricanti de astfel de vase, ce utilizeaza tehnici variate, dar principiul de fabricatie a ramas acelasi.
Un bac etans are o grila despartitoare interna, careia i se adauga o panza sau niste mese de panza, care atarna in apa.
Materialul se imbibe de apa, care incepe sa urce, prin capilaritate, spre substrat. Principiul functioneaza atat timp cat pamantul nu este saturat cu apa. De aceea nu este nevoie ca rezerva sa fie utilizate permanent.
Intr-un bac cu rezerva de apa alimentat in permanenta, substratul din imediata vecinatate a grilei va fi rapid transformat intr-o mocirla compacta. Radacinile, atrase de umiditate, vor aluneca rapid in acest noroi si vor fi asfixiate. Rezultatul: planta se va inmuia, se va brunifica, va putrezi.
Principalul avantaj al bacului cu rezerva de apa este ca puteti lipsi de acasa trei saptamani fara ca plantele sa se usuce.
De asemenea, udarile vor fi rare, ceea ce convine persoanelor care au putin timp liber pentru a se ocupa de plantele din casa.
Exista o gama suficient de diversificata de astfel de vase, cu serigrafii elegante ori foarte frumos Aveti insa grija sa nu cumparati recipiente ai caror pereti sunt foarte subtiri.
Din cauza presiunii apei, vasele se deformeaza, devenind inestetice. Si calitatea rezervorului de apa variaza. Unele modele sunt prevazute doar cu o farfurie, iar apa este absorbita prin orificiile aflate la baza bacului. Este, de fapt, vorba doar de un ghiveci standard inecat intr-o farfurie plina cu apa, ceea ce va provoca moartea rapida a plantei. Bacurile sofisticate dispun de o suprafata mare de umidificare, ceea ce permite raspandirea apei in mod omogen. Dezavantajul sistemului cu mese simple de alimentare consta in faptul ca uda doar o portiune din substrat.
Este bine sa va luati bacuri la care nivelul apei din rezerva este usor observabil.
Altfel nu veti sti cate apa a consumat planta si cand trebuie reumpluta rezerva.
Si inca o mentiune: nu toate plantele accepta sa fie cultivate intr-un bac cu rezerva de apa, in special cactusii si orhideele.
Utilizarea corecta a unui bac cu rezerva de apa:
Cand se vorbeste despre „a face rezerve", se subintelege si utilizarea acestora in cazuri exceptionale ori doar din cand in cand, cand este nevoie. Si in cazul plantelor, ar trebui sa functioneze acelasi principiu. Utilizati rezerva doar daca lipsiti de acasa mai mult de trei-patru zile. Umpleti rezervorul, folosind si o solutie foarte diluata de ingrasamant apac pentru tot rezervorul). Lasati planta sa consume toata apa si udati-o din nou dupa 6-10 zile. Altfel, zilnic, udati pamantul cu o cantitate mai mica de apa, care sa fie absorbità in totalitate.
Recipiente suspendate :
Mult timp, cosurile de cultura suspendate au fost rezervate doar orhideelor.
In prezent, toate plantele cu port pendent, care atarna suple, se cultiva in vase suspendate, nu neaparat in cosulete.
Din ce in ce mai multe specii sunt cultivate astfel, mai ales in gradinaritul de interior, pentru ca decorul este infinit mai variat, cu planuri diferentiate, spatiul este mai bine folosit, iar locul mai aerisit.
Vasele suspendate pot fi agatate de tot felul de suporturi, mai ales pe vergelele pentru perdele, in carlige, sub console, pe o coloane sau pe un suport suspendat.
Cosurile din impletitura de lemn, facute din sipci, sunt rezervate in mod special pentru cultura orhideelor si a catorva specii de bromeliacee epifite.
Numai in astfel de recipiente radacinile lor aeriene se pot dezvolta in deplina libertate si isi pot gasi umiditatea
Unele specii de orhidee, cum sunt Stanhopea sau Masdevallia, trebuie cultivate numai in asemenea recipiente, tija florala traversand ghemul de radacini pentru a iesi sub vas si a forma un ciorchine pendent. Inconvenientul cosuletelor este ca trebuie tapisate cu un strat poros (fibre de cocos, turba presata, grilaje imbracate in muschi de turba — sfagnum), care limiteaza retentia apei.
De aceea, udarile trebuie sa fie frecvente, dar in cantitati mici.
Ca materiale pentru cosuri sunt preferate metalul, grilele ori armaturile sudate, mai ales daca trebuie tapetate cu muschi.
Ca elemente de agatare se prefera lanturile, ale caror zale pot da o impresie de eleganta.
Pe piata, se comercializeaza ghivece de plastic (uneori si cu o farfurie) impreuna cu un sistem de agatare rigid, din acelasi material, care nu pot fi utilizate ca atare in casa.
Dupa ce ati cumparat planta, schimbati-i ghiveciul.
Alegeti unul mai mare, pentru a favoriza dezvoltarea plantei
Plantele suspendate:
In lista exhaustive a plantelor ce se pot cultiva in interior, ultimele prefera sa fie puse in vase suspendate: Aeschynanthus, Ampelopsis, Aporocactus, Asparagus, Begonia corallina, Begonia limmingheiana, Callisia, Campanula isophylla, Ceropegia, Clorophytum, Cissus, Ellen Danica, Clerodendron ugandense, Codananthe, Columnea, Epiphyllum, Epipremnum (potos), Ficus pumila, Gynura, Hedera (iedera), Mikania, Mandevilla (dipladenia) Maranta, Masdevallia, Oncidium, Oplismenus, Pellaea, Pellionia, Phalaenopsis, Platycerium, Rhipsalidopsis, Scirpus, Senecio mikenoides, Setcreasea, Soleirolia (helxine), Stanhopea, Syngenium, Thunbergia alata (Suzana-cu- ochi-negri), Tradescantia (telegraf), Zebrina etc. 

Vase-masca

Imbracand cu eleganta ghivecele, vasul-masca da un plus de rafinamentunui decor de plante de interior. El da tonul unifia prezentarea, armonizandu-se, in acelasitimp, cu mobilierul. Exista nenumarate modeledin materiale diferite carese adapteaza tuturor stilurilor si tuturor gusturilor.
Artificiu:
0 data cu planta, cumparati si un vas-masca, pentru a fi siguri ca se adapteaza perfect la dimensiunile ghiveciului. Nu exista un standard universal in domeniu, dar cel mai bine este sa-l cumparati de la magazinul de plante, pentru a nu face nici o eroare de apreciere.
Deosebirea esentiala dintre un ghiveci si un vas-masa este ca primul are orificii pentru drenaj, Jar cel de-al doilea este etans, particularitate ce permite stropirea si udarea plantelor, indiferent de locul unde se afla, chiar si pe mobile foarte pretioase.Dar la 10-15 minute dupa udare, trebuie sä goliti vasul-masca.Altfel radacinile vor fiasfixiate si vor putrezi. Totusi, daca temperaturacamerei depaseste 23°C, nu trebuie sä le goliti, pentru ca evaporarea este foarte rapida si excesul de apa nu va afecta planta.
In plus, pentru a favoriza cresterea umiditatii la nivelul plantei, iarna cumparati un vas-masca cu un diametru mai mare cu 3 cm decat cel al ghiveciului in care se afla planta. Intre ghiveci si vasul-masca se poate pune la fund un pat de bile de argila expandata care mentine umiditatea, sau spatiul dintre peretii celor cloud vase se umple cu muschi de turba umed.
Câteva idei practice:
Numele lor arata in ce scop sunt utilizate in mod obisnuit vasele-masca.De aceea, puneti ghivecele cu plante sezoniere (primule, ciclame, begonii, azalee) intr-un vas-masca. Nu trebuie sa le mutati in alte recipiente decorative, pentru plantele rezista putin timp.
Castigati in acest fel si timp, si bani. De asemenea, pastrati plantele
mari in ghivecele in care le-ati
cumparat si puneti-le intr-un vas-masca decorativ.
Recipientele-masa ofera un grad mai mare de stabilitate plantelor si in ele poate fi pus si un treiaj, daca specia este agataoare. 
O costumatie decorativa :
Vasele-masa sunt considerate, inainte de orice, elemente decorative. La baza alegerii lor va sta deci criteriul estetic.
Nu le apreciati individual, ca pe niste simple obiecte frumoase, ci global, in ambianta camerei in care sunt puse.
Ghivecele-masca din ceramica: sunt in mare voga, ele avand o gama larga de desene si forme. Cele mai simple sunt din ceramica alba. Alegeti forma vaselor astfel incat sa se incadreze perfect in ambianta. Avantajul constä in simplitatea lor, care denota bun-gust, si in faptul ca se potrivesc perfect aproape cu toate tipurile de mobila, in special cu cele moderne, si cu orice specie vegetala de interior. Daca vasele au desene in culori sau in relief, si pretul lor va fi mai mare.
Vasele-masca din impletitura de lemn: au avut perioada lor de glorie la inceputul anilor 1990, cand magazinele cu articole exotice erau foarte frecventate.
Impletiturile din ratan, bambus si rafie erau ieftine si destul de aspectuoase, mai ales daca se alaurau unui mobilier rustic.
Dar nu erau etanse, nu aveau stabilitate si se deteriorau repede, lemnul putrezind din cauza apei, fabricarea lor lasand mai intotdeauna de dorit.
Vasele-masca din metal :sunt ultimele creatii in domeniu. Zincul este potrivit pentru interioarele moderne. Pentru decorurile rustice, este preferabil fierul prelucrat ori forjat .
Avantajul metalului este cä poate fi pictat, baut cu dalta ori cu ciocanul, modelat in forme variate, de multe ori surprinzatoare.
Dar si acest tip de vase are un inconvenient: se corodeaza. Patina pe care o capata le poate infrumuseta, dar, in aceeasi masura, le poate si urati
CREUZETE SI TERINE CU BONSAI:
Vasele mici din pamant ars smaltuit, chinezesti ori japoneze, sunt folosite, de obicei, pentru cultivarea bonsailor. Este foarte adevarat ca dimensiunile lor si fundul plat sunt potrivite pentru cresterea arborilor miniaturali, dar foarte multe alte plante de interior, cum sunt cacteele si crasulaceele, se dezvolta foarte bine in asemenea vase care au si orificii pentru drenaj.
Aceste recipiente pot fi folosite si ca vase-masca, fiind deosebit de esteticTot in ele se pot pune rasaduri sau butasi, intr-un amestec in parti egale de nisip si turba aurie, avand grija ca materialul grosier, pus la fund, sa ocupe doar o treime din inaltimea vasului.
Pentru bonsai, Ia exemplarele de interior, vasele in care se rasadesc trebuie sa aiba o forma adecvata tipului de arbore pe care il gazduiesc.

Vase din sticla si minisere

Pentru obtinerea rasadurilor din seminte ori a butasilor viabili, nimic nu este mai potrivit decat o minisera.
Ea permite mentinerea umiditatii necesare si incalzirea pamantului. Exista
o multitudine de recipiente decorative, destinate speciilor foarte pretentioase sau micilor bijuterii ale colectiei dumneavoastra de plante.
Artificiu:
Miniserele nu trebuie sa fie miniaturale.
Sub invelisul de plastic ori la adapostul sticlei, plantele se dezvolta foarte bine.
Aveti grija ca frunzele sa nu atinga peretii minisere, pentru a evita riscul aparitiei mucegaiului cenusiu.
Chiar daca nu aveti o sera sau o terasa, puteti sä cultivati plante sensibile si pretentioase, cum sunt orhideele, ferigile, bromeliaceele, unele plante carnivore. Acestea sunt afectate in apartamentele noastre din cauza lipsei umezelii. Este suficient sä le tineti intr-o „inchisoare de sticla" si situatia se va schimba. Apa din substrat se va evapora, dar va fi. retinuta intre peretii de sticla (ori de plastic) si va asigura umezeala necesara plantelor. Datorita efectului de sera, care stocheaza caloriile aduse de lumina, temperatura din minisera creste, facilitand dezvoltarea plantelor in conditii optime, favorizand germinarea semintelor si grabind inradacinarea butasilor.
Minisera decorativa:
Este, deopotriva, un recipient estetic si o „bula ecologica", care beneficiaza de microclimatul descris anterior. Vorbim aici de canistre, damigene sau de alte recipiente mari de sticla, care pot fi trans formate in mici gradini tropicale
Ele pot supravietui multi ani daca nu le udati des (recipientul este etans) si daca nu le expuneti la lumina directa. Peretii de sticla genereaza efect de sera, care poate provoca arsuri grave frunzelor.
Mai costisitoare, dar uneori adevarate obiecte de arta, reproducerile in miniature ale serelor de altadata se caracterizeaza printr-o structura metalica care sustine sticla. Diferitele modele sunt realizate la comanda de mesteri specializati. 0 astfel de minisera va face parte din decorul camerei, va constitui ea insasi un pol de atractie asa ca, inainte de a o cumpara, verificati cum si cat de usor se demonteaza si se reasambleaza, astfel incat ingrijirea gradinii
miniaturale sä nu devine o corvoada. Orhidariumul este o vitrina sau o sera in miniature, care nu are numai structura de sera, ci si toate accesoriile: Incalzire, iluminare, umidificator, ventilator, termostat. Este o lucrare foarte scumpa, dar este singura ce poate asigura reusita culturii 100%.
Minisera-inmultilor
Denumirea este atribuita micilor recipiente mai mult late decat inalte. In ele nu se pot cultiva decat cateva mici carnivore, unele microorhidee si plante-pietricele.
Aceste minisere de plastic sunt alcatuite dintr-un bac in care se pune substratul si o cupola transparenta care realizeaza inchiderea etansa. Se creeaza astfel o ambianta „sufocanta", propice inradacinarii butasilor. Cele mai bune rezultate sunt obtinute cu modelele ce dispun de o rezistenta electrice pentru incalzire. Ea va fi plasata la fundul bacului si, odata montata, ridica temperatura substratului la 20°C. Din pacate, nu au fost realizate inca modele cu termostat, care ar permite reglareaincalzirii de baza. Astfel ar fi fost posibila modularea cu precizie a temperaturii in functie de speciile semanate sau butasite. Mare atentie asupra faptului ca majoritatea miniserelor-inmultitor nu dispun de orificii de evacuare a excesului de apa. De aceea, este bine sä existe in
substrat un strat drenant, iar pamantul folosit sa fie foarte usor afanat si aerisit.
SA GRADINARIM SUB STICLA
Realizarea unui decor intr-o canistra, o damigeana sau intro minisera este de-a dreptul o placere. Dificultatea o constituie doar diametrul orificiului de intrare — gura recipientului. Daca nu puteti baga mana, utilizati o bagheta de bambus care va va servi drept plantator. Plantele alese trebuie sa fie foarte mici, ca sa poata fi introduse prin deschizatura recipientului, fara sa se strice. Nu utilizati mranita sau pamant de rasadnita. Din cauza umiditatii crescute, risca sa faca mucegai. Nisipul grosier, pietrisul, bilele de argila expandata sunt mult mai indicate. Mai puteti sa puneti cateva straturi din materiale diferite, astfel incat aspectul substratului sa fie foarte estetic. Plantele ce pot fi utilizate sunt: fitonia, pilea, peperomia, selaginela, hipoestes, violeta miniaturali, ferigi mici pentru plantarea
In centru, puneti cateva plante tinere de camedorea, cordiline, pleomele, croton. Udati-le putin, cu o solutie nutritiva (un dop de ingrasamant Ia 10 l de apa).

Flori si plante exotice